Zilele trecute vorbeam la birou cu o colega a carei fetite a inceput gradinita de curand si am tot facut schimb de experiente si pareri. Mi-ar fi placut sa ii pot spune ca acomodarea va fi rapida si nedureroasa, dar, experienta noastra cu gradinita nu e o poveste mereu roz bonbon. Are roz, dar intrerupt pe alocuri.

Alex a inceput oficial gradinita la 2 ani si 2 luni, in Septembrie 2013. Neoficial, in August, cand a inceput sa mearga cu bona cate 1-2 ore sa se joaca cu copiii in curte.

Sistemul imunitar, bolile si absentele

Pentru primul an de colectivitate ne-am calibrat asteptarile privind imbolnavirile destul de realist. De fapt, daca ma uit inapoi, a fost chiar ceva mai bine decat ne asteptam. Erau putini copii in grupa mini si deci ceva mai putine boli de impartit. Am bifat prima internare de zi pentru rehidratare dupa o enteroviroza in Septembrie/Octombrie. A doua a fost pentru o viroza full option (si respirator si entero) in Februarie/Martie. Parca a mai fost ceva, dar nu mai stiu exact. Imi aduc insa aminte ca cea mai lunga perioada neintrerupta de mers la gradi a fost de 5 saptamani. Am fost mandra si fericita, am spus-o in gura mare, dupa care s-a imbolnavit.

Pe noi ne-a luat prin surprindere insa anul al doilea de colectivitate… Alex e acum (inca) in grupa mica si cred ca 45% din timp a stat acasa din cauza racelilor. Unele au venit chiar una dupa alta. De data asta sunt multi copii in grupa si deci mai multe “oportunitati” de intarit sistemul imunitar. Noi suntem genul de parinti care tin copilul acasa pana se vindeca. Daca mergeam pe principiul “lasa mai, ca sunt doar niste muci” (cum mai fac alti parinti) poate bifam ceva mai multa prezenta.

Programul si dezvoltarea abilitatilor de socializare

Eu sunt impotriva programului mega matinal si impotriva programului fix, in general. Cu atat mai mult in cazul copiilor. Sigur ca, uneori n-ai de ales, ca trebuie sa ajungi la serviciu si duci copilul devreme la gradinita. Dar cand ma gandesc cati ani de gradi si scoala mai are Alex de parcurs si cate dimineti matinale si dificile ne mai asteapta ma intristez. Asta e unul din motivele pentru care initial il duceam la gradi pe la ora 09:00.

Anul asta, pentru ca a avut multe perioade de absenta, pentru ca personalitatea lui e tot mai vizibila, pentru ca incepe sa puna intrebari despre regulile  de genul “copiii merg la gradi/scoala si parintii merg la serviciu” primele 2-3 dimineti de revenire la gradi dupa stat acasa cate o saptamana sunt dificile si se lasa cu plecari intarziate. Dupa perioada asta de reacomodare, totul e ok roz bonbon.

Atat anul trecut, cat si anul asta Alex a stat la gradinita doar program scurt. Dupa masa de pranz bona il aduce acasa si se ocupa de el. Avantajul e ca petrece timp si in colectivitate, dupa un program prestabilit, dar are timp sa se desfasoare dupa placul lui acasa, in mediul unde se simte cel mai confortabil, cu oameni care il iubesc si ii ofera atentie…dedicata. Dezavantajul e ca orele putine petrecute la gradi coroborate cu absentele il fac uneori mai reticent in interactiunile cu colegii.

Ce urmeaza?

La fiecare inceput de an de gradinita ni se spune ca sistemul imunitar al celor mici devine tot mai puternic cu fiecare an de colectivitate ce trece. Noi ne bazam pe promisiunea asta mai mult ca oricand si ne propunem o crestere a numarului de zile consecutive de prezenta. Speram si la putin mai mult curaj si la interactiuni mai facile cu colegii.

Cel mai probabil, din toamna vom prelungi programul in asa fel incat sa cuprinda si somnul si gustarea de dupa-amiaza.

In concluzie: nu compar povestea noastra cu povestile altora. Nu are sens. Faptul ca un copil e aparent mai bine adaptat la gradinita nu inseamna de fel ca e mai sociabil, extrovert sau mai echilibrat. Am vazut si auzit suficiente povesti ca sa stiu ca nu e asa.

O reteta a succesului nu am. Fiecare situatie e atat de unica! Dar imi mentin parerea ca e util sa le vorbim copiilor despre ce se intampla la o gradinita, cum va fi programul, etc. Sa ii lasam treptat sa stea mai mult, sa le urmarim atent reactiile si sa le ascultam ofurile ca sa putem sesiza daca e ceva in neregula.

Una peste alta, chiar daca nu ne este usor si Alex a lipsit mult de la gradi, adaptarea la ideea generala de gradi merge bine. Dar vobim de un proces mai lung (cel putin in cazul nostru) si care cere multa rabdare, mai ales ca nevoia psihologica de baza in cazul lui Alex e cea de conectare/relationare. Important e ca daca le-as pune in balanta, zilele bune ar fi mai multe decat cele…nebune. 🙂

La voi ce culoare a avut procesul de adaptare? Aveti sfaturi si povesti de succes din care sa ne inspiram?

Despre cum putem afla cum decurg zilele copiilor la gradi fara sa devenim sacaitori am scris aici.

Pentru a fi la curent cu noile articole va invit sa dati un like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonati la newsletter.