Am auzit colege mămici pe la birou povestind cum casele lor abundă în My Little Pony, Hello Kitty sau Elsa și Ana. Spre deosebire de casele lor, a noastră e în curs de “minionizare”…asta ca bonus pe lângă mașinuțe, avioane, motociclete, Lego și plușuri.
În timpul sarcinii stăteam la povești cu o colegă, gravidă și ea, despre cum a fi mamă de băiat pare totuși mai simplu câteodată decât să fii mamă de fată. Îmi aduc aminte și acum de ziua în care aflase și ea că va avea un băiețel și câte griji își făcea că nu va ști ce și cum să se joace cu el.
Recunosc, a fost o vreme când mi-aș fi dorit să fiu mamă de fetiță și mă gândeam la câte lucruri vom face împreună. Asta până când la o ecografie Alex s-a decis să ne arate…realitatea :). În încercarea de a mă înveseli soțul meu compilase rapid o listă de motive pentru care e mișto să ai băiat, iar argumentele lui au fost (exact în ordinea asta) cele de mai jos:
- face pipi din picioare
- nu trebuie să îi pui cercei
- nu trebuie să îi cumperi atâtea haine și accesorii.
Nu îmi aduc aminte să îmi fi fost teamă că nu mă voi descurca în rolul de mamă de băiat. Până la urmă, am doi frați mai mici și deci o oarecare idee despre cum urma să fie.
Mă întreb însă dacă mai apucam eu să observ de aproape, să studiez omizi, melci și alte vietăți dacă eram mamă de fată. Mai apucam eu să îmi exersez șutul la poartă? Sau să mă lupt? Să îmi dezvolt creativitatea ca să reușesc să țin copilul la masă în condițiile în care el ar fi făcut orice altceva? Aș mai fi avut ocazia să văd în câte feluri poate fi escaladată o piesă de mobilier? Și în câte feluri se poate sări de pe ea?
Îmi dau seama că va veni și vremea în care tati va fi considerat super eroul casei, iar eu voi trece în umbră. Dar până atunci, mă bucur să fiu răsfățată cu flori (sau buruieni după caz), să îl sorb din priviri, să mă înduioșez la fiecare gest neașteptat de tandrețe, să fiu plimbată de mână sau să primesc ajutor când mă aștept mai puțin.
Sunt mamă de băiat și îmi place!
Citește și:
Sunt (și) mamă de fată și îmi place!
Cum pregătim copilul pentru apariția unui frate
Scrisoare către al doilea copil
Nu ești primul meu copil, dar ești ultimul. Și asta e ceva la fel de special.
Cum e să fii mamă pentru a doua oară
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
9 Comments
Exact la asta ma gandeam si eu zilele trecute! Doar ca eu am deja doi baieti 🙂 Cateodata mi-as dori si o fata, dar viata mea, ca mama de baieti, este destul de plina. De la masinute, abtibilduri, lupte, batai cu perne la mai nou intratele in scena, ore de arta/desenat sau intreceri…. Nu mi-am inchipuit niciodata cum ar fi sa am baieti, dar realitatea este exact asa cum trebuie sa fie. Cu greul si frumosul aferent. 🙂 Crestere usoara si plina de momente speciale tuturor mamelor, de baieti sau nu!:)
Crestere frumoasa si voinicilor tai! 🙂
Da, mai apucai sa studiezi insecte si animale si pietre, eu am o fetita apoi a venit si un baietel. si da, am sutdiat tot ce misca, de la insecte mici pana la masini cu fetia, am dat chiar si lupte prin casa, am catarat nu doar mobila ci si stanci (a fost la curs catarare, innot, balet, dansuri), avem si bicicleta fara pedale la doar 4 ani, am avut chiar si masinute si tractorase sa nu mai zic de lego, avem vreo 3 seturi.
doar cu tati super erou…., dar eu am si un baiat..
[…] o introducere deloc pozitiv?, s? revenim totu?i la lucruri mai blânde. Citeam într-o sear? articolul Cristinei despre cum a înv??at s?-i plac? s? fie mam? de b?iat, când de fapt î?i dorea feti??. […]
Cand am aflat ca vine Bebe imi doream sa fie tot fetita. Traiam cu certitudinea ca eu nu stiu sa fiu decat mama de fetite. Sincer, am fost dezamagita. Azi puiul meu e baietelul meu preferat! Of, nu imi gasesc cuvintele sa-mi descriu puiu mic. Trimit comentariul si-l pup. Si-l miros. Su ma bucur ca e aici. Intelegeti voi 😉
eu am fost tare dezamagita pentru ca mereu mi-am dorit o printesa pe care sa o pot rasfata cu rochite codite papusi etc etc..astazi sunt cea mai fericita mamica de baiat..Christopher e viata mea cu adevarat ^¨Le Roi Soleil de ma vie *asa ca il iubesc si il ador!!in fiecare zi sunt tot mai fericita cu el si linga el
Te inteleg perfect! 🙂
Mie nu imi place fotbalul, nu ma uit la nici un meci nici macar de dragul sotului sau al prietenilor din gasca. Ei, dar sa ma vezi cum alerg dupa minge cu baietelul meu de 1, 8 ani si sutez in poarta! Si ma oftic ca nu stiu alte expresii fotbalistice ( decat sut, gol,fault) . Data viitoare nu mai ratez campionatul!? La multi ani, pustiului!
That’s the spirit! :)) Nici eu nu sunt fan fotbal, dar cu Alex ma joc oricand. 😀