Lucrez în training de mai bine 7 ani și am acumulat peste 300 de zile în sala de curs.
Cred că succesul unei sesiuni de training depinde în principal de 4 lucruri: motivația participanților, gradul de personalizare a conținutului, condițiile din sală și de trainer, pe care l-am lasat intenționat la urmă.
Recent m-a întrebat un coleg de ce ai nevoie ca să devii un trainer bun. Ce i-am răspuns vedeți în rândurile ce urmează.
Dacă aș înșira toate calitățile și abilitățile unui trainer bun probabil că ar fi un fel de Superman. Dincolo de asta, din experiența mea, aș zice că e un trainer bun acela care:
- e pasionat de ceea ce face și caută să devină tot mai bun, să se dezvolte – de la analiza nevoilor de training, la design-ul cursului, materialelor și activităților incluse, la discuțiile sincere cu participanții și la adunarea și interpretarea feedback-urilor primite;
- cunoaște subiectul în detaliu, e documentat și are experiențe relevante pentru subiectele despre care vorbește la cursuri;
- comunică clar și adaptează mesajul, indiferent de tipul audienței și de experiența participanților;
- știe să pună întrebările potrivite, la momentul potrivit – îi ajută pe participanți să pună sub semnul întrebării posibile prejudecăți, să descopere noi perspective și să găsească modalități de a pune în practică ce se discută la curs;
- înțelege că există mai multe tipuri de învățare și, prin felul în care abordează diferitele subiecte și prin activități specifice, știe să le adreseze într-un curs pe toate la un moment dat;
- are răbdare și știe să pună nevoile participanților înaintea nevoilor sale de trainer – asta e o sarcină dificilă pentru un trainer începător, pentru că el are la rândul său niște obiective de îndeplinit: să parcurgă materialul în ritmul pe care l-a gândit, în ordinea în care a exersat, în timpul programat;
- îi ajută pe participanți să se simtă în siguranță și e curios să asculte părerile participanților – nu judecă răspunsurile lor și acceptă că pot exista și păreri diferite de ale sale;
- e atent la body language-ul participanților, prinde semnalele non-verbale ale acestora și ia măsuri – fie că e vorba de nevoia de pauză, de vreo nelămurire, dezacord sau dorința de a spune ceva;
- e carismatic, entuziast și are simțul umorului – ajută mult la ridicarea și păstrarea unui nivel înalt de energie în sală. Iar autoironia salvează pe oricine din orice situație neplacută. E mai bine ca oamenii să râdă cu tine decât de tine;
- e organizat – are o atenție deosebită la detalii, pregătește totul din timp și asta îl ajută să se simtă încrezător, iar participanții vor aprecia efortul depus pentru ca totul să meargă ca pe roate.
Voi ce apreciați cel mai mult la trainerii pe care îi întâlniți la cursuri?
Lista “super-calităților” rămâne deschisă și o puteți completa folosind spațiul pentru comentarii de mai jos.
Citește și:
7 cadouri pe care un coach bun ți le face
5 lucruri pe care le poți face după un curs
Responsabilități în procesul de training
Trainer intern sau trainer extern?
7 adevăruri despre brandul tău personal
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
5 Comments
Am fost la zeci de traininguri de-a lungul celor 7 ani de lucru intr-o banca si am ajuns la concluzia ca exista cateva calitati care fac ca unii traineri sa-ti ramana in memorie multa vreme.
Exista oameni care fac asta de multa vreme si se vede. Sunt siguri pe ei, sunt greu de pus in situatii dificile, si la sfarsitul trainingului chiar ramai cu ceva substanta. In sensul ca peste ani stii ca “am invatat chestia asta la trainingul ala cu Nic Enache”. Zic de el, pt ca e unul din trainerii de care imi amintesc. Ceea ce cred ca ii diferentiaza pe traineri intre ei, este constiinta propriului rol. Cei mai mititei, mai la inceput de drum sunt prea constienti de rolul lor de formatori si nu se abat de la el o clipa. Se iau prea in serios. Le e greu sa recunoasca ca nu stiu, te inghesuie in tipare care nu ti se potrivesc ca si activitate, dau exemple nerelevante si in loc sa admita nerelevanta incearca sa gaseasca cu orice pret un corespondent. Inchid usi ale experientelor personale la modul “despre asta nu o sa vorbesc niciodata”, sau simuleaza pana la actorie pura o buna-dispozitie pe care n-o mai au. Un trainer experimentat stie ca nu trebuie sa lase nimic din el la usa. Se aduce in sala cu totul, cu toata fiinta si rolurile pe care le joaca in viata lui. Se aduce ca tata, ca sot, ca expert, ca prieten, ca profesor si foloseste cate putin din astea toate. Din lunga mea experienta de cursant am invatat ca exemplele cele mai valoroase pe care le are un trainer si cele la care toata lumea ciuleste urechile sunt cele din experienta personala.
Prin urmare cred ca trainingurile la care putem sa ne inghesuim fara sa gresim sunt cele tinute de oameni cu multa experienta in a-i invata pe altii. Fiindca ei au invatat sa faca deosebirea intre important si derizoriu, au invatat sa asculte si mintea lor sa calculeze rapid cum recupereaza timpul pierdut cu chestia nerelevanta pe care o spui tu fara sa te preseze sa termini mai repede, au invatat ca daca o faci pe invulnerabilul nu faci decat sa provoci sala sau o mare parte din ea sa-ti gaseasca punctul slab. Fiindca in primul rand, in esenta, in sala aia se afla un numar de oameni, nu oamenii si un trainer. Si cata vreme omul trainer se admite pe sine cu experiente, calitati si lipsuri, punctul de pornire este unul sanatos si productiv. In definitiv, fiecare trainer poate fi trainuit de oricare din cursantii sai in ceva ce nu stie.
Multumesc ca ai investit din timpul tau sa impartasesti experientele avute si mai ales pentru ca ai oferit perspectiva cursantului. Pot confirma, si din experienta de trainer, dar si cea de cursant ca ai dreptate. Ce as mai adauga, intr-un fel in apararea trainerului novice, este ca experienta care ii diferentiaza pe cei buni se obtine in sala de curs, tinand training-uri…multe si diverse. Si asta ia ceva timp. E firesc ca la primele sale livrari trainerul incepator sa se concentreze mult pe obiectivele sale (sa termine in timpul propus, respectand ordinea pregtita a subiectelor, punand toate intrebarile la care s-a gandit dinainte, facand toate activitatile asa cum le-a imaginat, etc.) si sa fie mai putin flexibil pana devine stapan pe sine, pe continut, pe timpul alocat si pe tehnica folosirii intrebarilor potrivite la momentul potrivit. Abia apoi el se poate desprinde, asculta ce sta de fapt in spatele spuselor participantilor, face coaching si insista cu intrebari acolo unde cursantii au mai mare nevoie sa se lamureasca. Plecand de la premisa ca omul e cu adevarat pasionat de meserie va ajunge pe lista trainerilor de la ale caror cursuri poti pleca cu ceva valoros. Si, ca participanti, putem sa il ajutam oferindu-i feedback constructiv acolo unde simtim ca lucrurile ar fi putut decurge mai bine. Ce fac eu cu trainerii noi este sa ii insotesc la primele cursuri, oferindu-le feedback in pauze si intervenind cu completari sau intrebari acolo unde simt ca e nevoie, aratandu-le astfel cum sa faca. In rest, da, sa fii sincer si natural, tu cu toate valentele, rolurile tale si experientele aferente lor mi se pare important, de vreme ce si tu, ca trainer, astepti implicare, sinceritate si impartasire de experiente din partea lor.
Mie mi se mai pare una importantă. Alocă timp la începutul trainingului pentru cunoașterea participanților. Află ce mindset au legat de curs/seminar/workshop. Ce așteptări au. Și apoi îi ghidează pe participanți spre mindsetul deschis învățării și curiozității 😉
Daaaa! Partea de WHY de la începutul unui curs mi se pare foarte importantă. Eu includeam ce ai zis tu în a pune nevoile participanților înainte de ale sale, în crearea unui mediu safe de învățare și în personalizarea conținutului. Mulțumesc pentru input! 🙂
[…] Bloom e umbrela sub care îmi desfășor activitatea de trainer și coach. Pe lângă faptul că aceste două cuvinte sumarizează perfect misiunea mea ca […]