Cum ar fi dacă la sfârșitul unei zile, în ciuda tuturor lucrurilor care nu v-au ieșit cum ați fi vrut, să vă puteți culca recunoscători și cu zâmbetul pe buze? Cum ar fi să puteți găsi cu ușurință 3 sau 5 sau 10 motive de bucurie pentru fiecare motiv de supărare?
Și ce ați zice dacă v-aș spune că se poate?
Să fii recunoscător atunci când toate îți merg bine e floare la ureche. Să simți însă recunoștință în zilele în care ți se pare că munca ta e în zadar mi se pare ca o super putere. Vestea bună este că oricare dintre noi își poate antrena creierul să fie mai flexibil în gândire și să remarce lucruri și perspective noi.
100 de zile de recunoștință vă pot schimba viața
Suntem ceea ce gândim și acțiunile noastre vor fi ghidate de gândurile noastre. Când credem despre noi că putem face un anumit lucru, atunci vom avea șanse mult mai mari să reușim. Când ne spunem că nu suntem suficient de buni, că noi nu putem obține ceea ce alții au reușit sau că e prea greu ne ridicăm ziduri imaginare care ne vor împiedica cu siguranță. Și cu fiecare scuză pe care ne-o spunem zidurile se vor înălța tot mai tare.
Cred că frustrarea zilnică pe care o trăim nu ni se întâmplă pur și simplu și nu vine peste noi din exterior, ci depinde strâns de felul în care noi alegem să interpretăm împrejurările și lucrurile care ni se întâmplă, în interior.
Secretul oamenilor cu adevărat fericiți este că au înțeles că sunt responsabili pentru propria lor fericire și acționează în consecință. Cred că frustrarea zilnică pe care o trăim nu ni se întâmplă pur și simplu și nu vine peste noi din exterior, ci depinde strâns de felul în care noi alegem să interpretăm împrejurările și lucrurile care ni se întâmplă, în interior.
Și mai cred că schimbând felul în care gândim ne putem schimba viața, așa că azi vă lansez o nouă provocare: un exercițiu de 100 de zile de recunoștință. Aveți nevoie doar de un strop de voință, un pix, o agendă sau un caiet și maxim 3 minute investite la finalul fiecărei zile.
Timp de 100 de zile consecutive notați măcar câte un ”lucru” pentru care sunteți recunoscători și de ce. Dacă aveți două sau trei, notați-le pe toate.
Azi sunt recunoscător pentru __________, pentru că __________ .
Poate părea foarte simplu, dar realitatea este că nu toți oamenii care încep un astfel de exercițiu îl duc până la sfârșit. E nevoie de prezență conștientă și de disciplină pentru a antrena mintea să remarce lucrurile mărunte până atunci ignorate și pentru a găsi sens în lucrurile care ni se întâmplă.
Experiența mea
De-a lungul timpului am tot făcut scurte exerciții de recunoștință. Deseori nevoia de a scrie lucrurile bune și valoroase din viața mea venea după o perioadă în care mă simțeam obosită, copleșită și mereu în căutare de un altceva nedefinit.
Acum însă fac acest exercițiu de 100 de zile pentru că știu că poate fi life-changing. L-am început pe 15 mai 2017, deci azi se fac 9 zile de când în fiecare seară, înainte de culcare, îmi notez cel puțin un motiv de recunoștință. Ce scriu? Uneori lucruri evidente ce țin de familie. Alteori mulțumesc pentru lucrurile pe care ajungem să le considerăm garantate cumva – ziua care mi-a fost dată sau apa pe care beau, aerul pe care îl respir (chiar și așa nasol cum e în capitală). Și sunt zile în care scriu lucruri mai complexe despre care poate o să vă povestesc cândva.
Vă las mai jos două exemple din ce mi-am notat eu în aceste prime zile, poate vă sunt de folos.
Beneficiile exercițiilor de recunoștință
Există multe variante de a practica recunoștința. Din punctul meu de vedere forma contează mai puțin. Important este să îl facem și să fim consecvenți.
Dacă încă nu v-ați convins de utilitatea practicării unor exerciții de recunoștință poate vă ajută să știți că ele:
- reduc stresul și relaxează – E și firesc să se întâmple asta având în vedere că începem să ne concentrăm tot mai mult pe aspectele bune, pe lecțiile învățate, pe bucuriile mici și pe toate lucrurile minunate pe care le avem deja.
- ne schimbă modul de a gândi și ne ajută să fim mai fericiți – Pentru că ne antrenăm mintea să caute mereu ce e bun, frumos, util și cu adevărat important.
- schimbă creierul, la propriu – Atunci când călcăm pe iarbă o dată ea se culcă la pământ temporar și apoi își revine, însă prin călcarea ei repetată iarba va dispărea lăsând loc unei poteci. Exact la fel se formează și ”cărările” din creier. Cu fiecare repetare a unui comportament creștem șansele ca el să devină obicei. Se zice că unui obicei îi ia cam 21 de zile să se formeze (nu toată lumea e de acord), așadar 100 de zile sunt mai mult decât suficiente să ne schimbăm creierul și comportamentul.
- ne ajută să înțelegem ce e cu adevărat important – Pe lângă faptul că e un bun prilej de autocunoaștere, un astfel de exercițiu făcut pe o perioadă mai lungă va scoate în evidență care sunt lucrurile pe care le apreciem și care sunt pline de sens pentru noi. Ele vor tot apărea în jurnalul de recunoștință.
- ne motivează și ne ajută să ieșim din stările neplăcute – O simplă răsfoire a caietului ne va aduce aminte de toate motivele de bucurie și recunoștință.
Eu zic că aveți suficiente motive să începeți chiar azi cele 100 de zile de recunoștință și m-aș bucura să îmi lăsați un mesaj dacă acceptați provocarea.
Vă mai spun doar că, în urma celor mai recente studii făcute, cu cât mai mult exersăm acest ”mușchi” al recunoștinței, cu atât mai natural și mai spontan vom simți acest sentiment în viitor.
***
Dacă vă pasionează subiectul și vreți să citiți mai multe despre recunoștință, beneficiile ei și modalități de a o practica, găsiți câteva resurse faine mai jos. Iar dacă mai aveți și alte recomadări de cărți sau articole vă invit să folosiți câmpul de comentarii cu încredere. 🙂
Articole:
Gratitude Physically Changes Your Brain, New Study Says
How Gratitude Changes the Brain – And How to Make it Work For You
How Expressing Gratitude Might Change Your Brain
Practicing Gratitude Seriously Rewires Your Brain for the Better
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine.
Citiți și articolele anterioare din seria Pauza de bine aici.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Concluziile mele după 100 de zile de recunoștință
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
51 Comments
Eu! Am mai încercat și n-am reușit. Încerc din nou! Mulțumesc, Cristina. Chiar am nevoie de o perioada in care sa ma liniștesc iar “provocarea” ta a picat la fix.
Te superi dacă folosesc #100dezilederecunostinta?
Florina, îți țin pumnii să reuşeşti de data asta. Poți folosi #-ul, sigur. 🙂
draga mea, de cand am copii am invatat sa fiu recunoscatoare pentru fiecare zi, pentru fiecare dimineata si seara pe care le traiesc. De multe ori spun, dupa ce strang masa seara: multumesc Doamne ca am avut si azi ce sa le dau celor dragi sa manance.
ma bucur si sunt recunoscatoare in fiecare zi in care ma simt bine, chiar si in zilele in care migrena ma chinuie ingrozitor si abia vad pe unde merg multumesc seara pentru ca am trecut cu bine peste inca o zi.
dar cel mai mult am constientizat de curand un alt motiv de recunostinta: acela ca pot, imi permit sa ajut oameni. nu neaparat cu sume uriase material, dar cu putinul pe care il pot eu darui. ma simt recunoscatoare ca nu am ajuns sa muncesc intr un birou cate 10 – 12 ore fara sa stiu ce inseamna cu adevarat viața si bucuria simpla.
si sunt multe multe altele pe care le constientizez. chiar si faptul ca azi am reusit sa aspir toata casa si sa fac inghetata de casa :). cu doi copii asta e o adevarata victorie.
mi am facut si eu o astfel de lista pe un caiet cu putini ani in urma si chiar mi a folosit in momentele cand credeam ca nu am nimic bun in viață.
iti doresc succes in demersul tau, sigur se vor aduna multe momente frumoase transpuse astfel in cuvinte.
Mulțumesc! ❤
Sunt recunoscatoare pt plimbarea in parc de mana cu copilul meu in aceasta dimineata, pentru ciresele dulci de la pranz, pentru un ceai aromat baut acum 5 minute.
Mersi de exercitiu, Cristina!
Cu plăcere! Să fie de folos! 🙂
E unul din exercitiile pe care le practic cat de des pot 🙂 nu as zice chiar zilnic, insa mi-a intrat cumva in rutina si mi se pare uneori eliberator, la propriu!
Ştiu ce spui. Am mai făcut şi eu exerciții similare, dar niciodată unul de cursă aşa lungă! 🙂
Initial am citit 1.000 de zile si m-am gandit ”Wow, cam mult timp…”
Insa daca reusim sa facem asta 100 de zile la rand, cred ca reusim sa facem si in continuare – chiar daca o facem doar in gand, chiar daca nu respectam un ritual (seara, scris etc.).
Când le scrii le gândeşti altfel şi depui un efort conştient mai mare în sensul că acorzi respectivelor lucruri ceva mai multă atenție. Cel mai important avantaj mi se pare că îți rămân scrise. 🙂
Excelent, Cristina! As of today, fac exercitiul 100 de zile. Plusez cu exercitiul in familie, seara, cu 5 minute alaturi de sotul si baietii mei, in care vom spune fiecare pentru ce suntem recunoscatori sau ce ne-a bucurat ziua, si inregistrat scriptic de mine.
Ce idee minunată! Le poți scrie pe bilețele şi le puteți păstra într-un borcan! 😀
Mi-a placut! Si ai mare dreptate – se formeaza legaturi neuronale noi, prin exercitiu regulat 🙂
Mă bucur! Eu am preferat să le spun cărări ca să fie mai…accesibil. :))
Practic și eu exercițiul ăsta, cât de des pot. Nu în scris – într-adevăr, aici se „adună” o nouă responsabilitate. Dar mulțumesc, mulțumesc pentru tot!
Cel mai „ciudat” e în momentele în care simt că mă rup cu totul, că nu mai pot, iar eu încep: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”. Uneori nu pot, nu vreau să fac asta – și nici nu mă oblig. Dar când pot să mă rog așa, în toată nenorocirea și în toată micimea sufletului meu, atunci simt cum mă liniștesc, cum lucrurile se așează, cum oameni la care nu mă gândesc îmi sar în ajutor, cum toate se rezolvă, parcă, de la sine. E uimitor, într-adevăr, să mulțumești și să dai slavă când ești sub linia de plutire. E greu. Da și rezultatele sunt pe măsură! 🙂
❤
Eu!Am mai incercat,Dar nu am reusit. Nu stiu daca voi reusi 100 de zile,Dar macar 10 si tot ar fi bine,desi cumva fac asta aproape zilnic,Dar niciodata nu am notat.
Poate dacă iei fiecare zi, pe rând şi nu te gândeşti că e vorba de 100 de zile va fi mai uşor de gestionat. Încercă să scrii. Nu ai nimic de pierdut. 🙂
Superb articolul. Acum ceva timp am citit despre exercitiul acesta într-o carte și l-am si pus în practică pentru o perioadă. Îmi notam în fiecare dimineata trei lucruri pentru care sunt recunoscătoare. E minunat sentimentul. Parcă îți începi altfel ziua. Îți mulțumesc că mi-ai amintit de el. Am sa-l reiau.
❤
Bună seara! Fac asta de 45 zile, însă într-o seară, am uitat pur si simplu. Ar trebui să o iau de la capăt? E necesar să existe o continuitate?
Mulțumesc frumos! Este minunat, chiar am cel puțin un motiv nou în fiecare zi pentru care sunt recunoscătoare.
Bună seara, mi s-a întâmplat și mie de câteva ori. Am scris a doua zi de dimineață. Eu nu aș renunța/lua-o de la capăt. Sunt totuși 45 de zile în care nu ați uitat. 😀 Succes în continuare! Și, dacă vă ajută, aveți aici concluziile mele după cele 100 de zile: https://www.cristinaotel.ro/concluziile-mele-dupa-100-de-zile-de-recunostinta/
[…] ceva vreme, inspirata fiind si de provocarea lansata de Cristinei Otel, pe care o gasiti aici, aceea de a face timp de 100 de zile un exercitiu de recunostinta, tot intentionez sa practic […]
[…] Asta scriam acum 99 de zile pe prima pagină a unei povești transformatoare. Azi am ajuns la ultima zi din provocarea celor 100 de zile de recunoștință! […]
[…] să lucrez puțin cu atitudinea mea. Citisem acum ceva timp despre acest exercițiu minunat numit 100 de zile de recunoștință propus de Cristina Oțel pe blogul ei și m-am îndrăgostiti de idee […]
Practica zilnică a recunoștintei iti schimba viața cu adevărat, intr-un mod miraculos as spune . Pare greu la început, mai ales pt cei care au de învățat lecția perseverentei sau pt cei care obișnuiesc sa amâne lucrurile, dar rezultatele sunt spectaculoase! Eu fac acest Exercițiu de 1705 zile, neîntrerupt, in 99% din timp scriu dimineața și îmi sunt atât de recunoscătoare ca am adoptat asta ca pe stilul meu de viața!
Ma bucur sa citesc ca atâția oameni dau mai departe aceasta “rețeta magica a fericirii”! Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
1705 zile? Wow! Felicitări! 🙂
Camelia.brad@yahoo.com
Este pentru prima oara ca aud de aceste exercitii si imi place mult ideea. Ma apuc de astazi si sper sa reusesc. Multumesc 🙂 Primul lucru de pe lista mea: sunt recunoscatoare ca am dat de acest articol pentru ca pur si simplu mi-a placut si m-a pus pe ganduri 🙂
Îți mulțumesc că mi-ai scris. Mă bucur că ți-a ieșit exercițiul în cale și îți țin pumnii. Ne auzim peste 100 de zile? 🙂
Mulțumesc că mi-ai scris. Mă bucur tare că a ajuns articolul la tine. Succes!
[…] mai bine pe lucrurile pe care le aveti, veti fi mult mai fericiti. Va invit sa faceti exercitiul de 100 de zile de recunostiinta al Cristinei Otel si sunt convinsa ca va va schimba viata. Eu ‘traiesc’ acest exercitiu […]
[…] s-au împlinit cele 100 de zile de când am pornit în această provocare minunată, lansată de Cristina […]
Cristina, de ieri m-am apucat si eu de #100. Ne auzim cu un feedback cat de curand! 😀
Suuuper! Să îți fie de folos! Abia aștept să revii. 🙂
[…] mai demult exercițiul celor 100 de zile de recunoștință, inspirată fiind de cele scrise de Cristina Oțel pe blog. Nu apuc mereu să scriu, dar mă bucur mult când reușesc să scriu, căci îmi dau seama […]
Minunată idee! O aplic chiar din această seară. Practicam acest exercițiu, dar nu în această formă. I-ai dat un sens nou exercițiului pentru mine. Mulțumesc pentru călătoria asta în care ne conduci prin articolele tale.
[…] dată când am auzit despre exercițiu Clipe de recunoștintă, propus de Cristina Oțel, m-am gândit că nu am timp, că nu este pentru […]
Recomand cartea “O mie de daruri” , scrisa de Ann Voskamp. E o carte extraordinara! Scriitoarea e sincera, vulnerabila si te invita la o calatorie a recunostintei de zi cu zi.
Mulțumim pentru recomandare, Iulia! 🙂
[…] 2 persoane care m-au inspirat să practic recunoștința: Cristina care a lansat provocarea asta de anul trecut și Ana care a propus provocarea recent în grupul ei. Deși n-am scris zilnic acolo, pe […]
Mulțumesc! Trimit o îmbrățișare mare! 🙂
Minunat scris! Cu siguranta o sa pun in practica exercitiul acesta. Avem atat de multe lucruri pentru care ar trebui sa fim recunoscatori! Si lucrurile cele mai importante ale vietii: familie, sanatate, iubire. O zi minunata!
Îți doresc să fie exercițiul ăsta ce ai tu nevoie, Roxana! Mă bucur că te-ai întâlnit cu el. O zi frumoasă! 🙂
[…] de aici, nefericirea noastră. Mi-a plăcut mult exercițiul recunoștinței la care ne-a invitat Cristina Oțel. Nu am reușit să îl fac în fiecare zi, timp de 100 de zile, dar îl fac destul de des în […]
Minunat articol si motivational. Exact de ce am nevoie dupa o perioada grea. Am inceput sa citesc si carti motivationale si pot spune ca ma simt mult mai bine. Totul este sa invatam sa vedem partea plina a paharului, sa fim mai pozitivi si mai motivati.
Să fie cu folos și cu revelații. 🙂
[…] s-au împlinit cele 100 de zile de când am pornit în această provocare minunată, lansată de Cristina […]
[…] mai fericiți – chiar și scientistul din mine poate să vă demostreze asta, am ținut un jurnal de recunoștință mai demult și da, confirm că se întâmplă lucruri acolo […]
[…] de recunoșțință și Exercițiu de recunoștință. Într-un alt articol, Cristina propune 100 de zile de recunoștință, dar mie mi se pare prea greu sau prea pentru avansați :). Așadar, eu propun doar 7 zile, adică […]
[…] reînceput de câteva zile să fac exercițiul de recunoștință învățat de la Cristina Oțel. Este un exercițiu bun care te ajută să vezi partea bună a lucrurilor. Prima dată am făcut […]