Se face aproape o lună de când ne-am întors din vacanța semi-eșuată și cu toatea astea mă surprind deseori că mă gândesc la turiștii români cu care ne-am intersectat în Antalya. Ce să fac dacă văd tot felul de scene urbane foarte asemănătoare cu ce am trăit acolo?
Așa că m-am așezat la laptop să scriu lucrurile pe care nu le înțeleg, poate aveți voi răspunsuri. Înainte de asta fac și aici un disclaimer așa cum am făcut la articolul acesta. Nu toți turiștii sunt așa, nu toți procedează cum urmează să scriu mai jos și nu generalizez. Plus că o parte din aceste comportamente le puteți vedea și la alte popoare.
5 lucruri despre turistul român pe care nu le înțeleg
Aplaudatul în avion
– Mami, de ce aplaudă oamenii la aterizare?
– Nu știu. Poate pentru că se bucură că au ajuns cu bine.
– Păi nu asta e treaba pilotului? Să ajungă cu bine, adică.
Are dreptate copilul, pilotul e la serviciu în timpul zborului și își face doar treaba. Pe voi vă aplaudă cineva ori de câte ori trimiteți un mail, sunați un client, vindeți un produs, tratați un pacient, livrați un curs, etc.? În fine. Dacă la aterizare mai pot găsi motive pentru care oamenii s-ar pune pe aplaudat frenetic, recunosc că pe cei care aplaudă și la decolare nu îi înțeleg. O fi vreun mecanism de eliberare de tensiuni.
Farfuriile umplute până la refuz
Știu, avem o istorie în spate și amintiri cu farfurii sărace, dar chiar și așa… Nu văd de ce ți-ai umple farfuria până la refuz, eventual și cu antreu și cu fel principal pe aceeași farfurie. Să fie și mult și să nici nu te mai ridici de la masă pe pacurs ca să îți mai iei câte ceva. Lenea chiar e o cucoană mare. Păcat că deznodământul farfuriei cu vârf mare e o farfurie cu vârf mai mic, care ajunge la gunoi. Risipim mâncarea cu prea multă ușurință.
Lipsa de răbdare și abuzul asupra butonului de chemat liftul
Cu asta m-au terminat turiștii români din Antalya! Când ai 2 panouri de comandă de la care poți chema cele 5 lifturi existente trebuie să înțelegi ceva. Dacă liftul a venit dar e prea plin sau se urcă alții înaintea ta și tu nu mai ai loc e musai să aștepți să se închidă ușile și să se stingă beculețul de la panou înainte să apeși din nou pe buton ca să chemi un alt lift. Pentru că ghici ce? Dacă te grăbești și apeși butonul prea devreme se vor deschide ușile aceluiași lift deja plin și care nu a apucat să plece încă. Nu mai zic nimic despre apăsarea butonului cu săgeata în jos când ei vor să urce și invers și apoi se miră că nu merg în direcția bună.
Vorbitul tare și tocatul mărunt
Scenariul cel mai des întâlnit e cu un interlocutor pe șezlong și altul în piscină vorbind între ei despre afaceri, șmecherii, grozăvii sau comentând despre alți turiști (că doar n-or vorbi și ei tot română și sigur nu înțeleg). Între timp, puțin mai încolo, auzi părinți sau ”lătrând” într-una comenzi la copii (Nu fă aia! Nu fă nici aia! Vezi că stropești! Hai aici! Du-te acolo! N-ai ochi? Mă faci de rușine! Te plesnesc de-ți sună apa în cap!). Și tocatul mărunt al celorlalți turiști nu se termină la plajă sau piscină. Continuă chiar și la cozile din aeroport când lipsa de răbdare și plictiseala dau naștere la tot felul de comentarii la adresa altora în care se încearcă atragerea a cât mai mulți participanți (Bă, ești nebun? Uite câte bagaje au și aștia! Zici că și-au împachetat toată casa!).
Mereu primul la bagaje
De fapt și de drept goana spre a fi primul la bagaje începe încă din avion, când își desface centura și se ridică să își strângă lucrurile înainte să se oprească avionul de tot. Urmează, desigur, comentarii din partea turistului ce se simte nedreptățit că i se atrage atenția să stea jos. Și când, în sfârșit, avionul se oprește începe marea îmbulzeală ca să coboare cât mai repede, doamne ferește să mai lase pe câte unul din stânga sau dreapta să intre în rând cu el pe culoar! La fel e și în shuttle și la controlul pașapoartelor. Eeei și când ajunge la banda de bagaje care încă nici nu a pornit, e obligatoriu să stea lipit de marginea benzii, de preferat chiar în locul pe unde vin valizele. Ce mai contează că toată lumea e obosită, că cei mici sunt morocănoși și că îmbulzeala asta nu face decât să îngreuneze lucrurile?
Mare parte din lucrurile de mai sus le-am observat de fiecare dată când am plecat în vacanță, în străinătate sau în țară. Și încă mă întreb dacă noi chiar nu putem mai mult, mai bine și mai civilizat.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Mergeți cu copiii în concediu? Cu amândoi?!
Ne mai vindecăm de nesimțire vreodată?
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
7 Comments
:)) nu trebuia sa imi intre in feed si sa citesc asta. Sambata plecam in concediu. In Romania. Se anunta spre 40 grade, noi traim vara la 23. Data trecuta copilul a fost muscat de cainele bunicilor, sub ochii bunicilor. Acum bunicii sunt mai vigilenti si copilul mai mare, dar realizez ca vaccinat fiind cat am fost in ro n-a facut nici o boala a copilariei si aici nu circula din astea. Sper ca nici o mana picior din asta, cum spuneam, nu trebuia sa citesc
Think happy thoughts, Diana. 🙂 Pe de altă parte eu îți mulțumesc totuşi că ai citit. :*
ah, ce-mi place aia cu aplaudatul! zau ca pe mine nu ma aplauda nimeni pentru nimic din ceea ce fac si ma cam oftic. Si treaba cu farfuriile, iar ai dreptate. Uite, eu mananc ca o purcica, e adevarat, dar macar ca sa pastrez aparentele nu mi-as umple farfuria.
Da. Suntem un neam tare interesant.
Aceleasi lucruri le-am observat si eu si serios ca nu le inteleg :)). Mai ales cu aplaudatul in avion, pot intelege aplaudatul daca zborul a intampinat greutati, dar nu cand totul a decurs bine.
Buna Cristina,
Acum ca am gătat de citit articolul ce ar trebui sa înțelegem?
Altfel zis cu ce rămân cititorii tai după? Consideri ca s ar afla și oameni de genul celor descriși care te urmăresc aici pe blog și implicit s ar putea corecta/educa?
Ne plac (mie și soțului) articolele tale însă acesta nu văd unde se încadrează.
Spor in continuare !
Bună, tot ce scriu pe blog pleacă de la experiențele personale. Asta a fost una din experiențele noastre şi articolul, aşa cum am menționat în text, caută răspunsuri. Nu din toate textele rămâne cititorul cu ceva. It’s a two-way street. Cu unele articole rezonează unii cititori, cu altele altii. Mă bucur că mă citiți şi că în alte articole ați găsit lucruri utile. 😉