Era o zi caldă de sfârșit de mai când am întâlnit-o pe Adela prima dată. Am stat la povești o grămadă, fiecare cu câte un smoothie delicios în față. De atunci și până azi am parcurs drum lung și împreună și separat. Între timp, Adela a devenit freelancer, iar azi sunt bucuroasă să vă fac cunoștință cu ea, omul cu capul în nori, spatele drept și picioarele pe pământ, așa cum se prezintă.
Vorbește-ne puțin despre tine. Cine ești, Adela?
Sunt Adela Ioniță, freelancer și mamă a două fetițe simpatice foc. Sunt un om relaxat, în general, mă bucur de tot ce trăiesc, mă dezvolt în continuu și încerc să las ceva bun în urma mea. Scriu și vorbesc despre antreprenoriat și dezvoltare personală, sunt trainer și sprijin oamenii care vor să fie împliniți atât personal, cât și profesional.
Și dacă dai toate etichetele/rolurile la o parte?
Sunt un om cu capul în nori, spatele drept și picioarele pe pământ. Iubesc viața și oamenii, îmi place să călătoresc, îmi plac străzile înguste și șerpuite. Citesc, mă joc și zâmbesc des.
Iubesc să scriu și să vorbesc, sunt curioasă și optimistă. Găsesc mereu ceva bun în orice și în oricine, caut mereu explicații și încerc să nu judec; mă străduiesc să accept lucrurile așa cum sunt și să merg mai departe cu ce am, făcând tot mai bine. Sunt fascinată de creierul uman și de felul în care evoluăm de-a lungul vieții.
Cu ce te-ai ocupat înainte să devii freelancer? Ce faci acum?
Până să devin freelancer am avut un parcurs obișnuit, cred eu. Am avut câteva job-uri pe durata facultății, apoi am lucrat timp de șase ani în marketing într-o companie foarte faină, în domeniul farmaceutic. Am găsit cel mai frumos mediu de lucru și cei mai calzi oameni. Voi fi mereu recunoscătoare pentru tot ce am învățat acolo. Însă, așa cum lucrurile se schimbă, am hotărât la un moment dat că e timpul să mă desprind și să fac altceva, care să fie cât mai aproape de sufletul meu și de personalitatea mea.
Așa am devenit freelancer, iar acum scriu pe teme de antreprenoriat și dezvoltare personală, scriu pentru alte companii (în funcție de profilul fiecăreia), sunt trainer de dezvoltare personală și colaborez cu oamenii care vor să își deschidă un business propriu.
Ai o revistă online de antreprenoriat și dezvoltare personală. Cum a apărut ideea?
Îmi doream foarte mult să deschid o afacere – asta se întâmpla în 2013 – și citeam tot ce găseam pe teme de antreprenoriat și dezvoltare personală. Am plecat la drum cu o listă de idei de afaceri (33 de idei, mai exact), toate erau bune și puteau fi dezvoltate în România. M-am uitat apoi la ele și mi-am spus: “Hai, pe care o pui în practică?”. Atunci inima a început să-mi bată foarte tare și mi-am dat seama că, încet-încet, tăiam totul de pe listă. Nu puteam să fac nimic.
Am stat câteva zile cu acest gând, timp în care citeam tot ce întâlneam despre business, apoi mi-am dat seama că nu ideile erau problema, ci felul meu de a gândi. Nu gândeam ca un antreprenor.
Așa am început să învăț și am creat acest blog, www.tuincentru.ro, in care am pus tot ce am acumulat în acea perioadă. Mi-am spus că sigur mai sunt și alți oameni în situații similare pe care acele informații îi pot ajuta. Am avut dreptate; am cititori fideli care au rămas cu mine de acum patru ani, îmi scriu în continuare și îmi mulțumesc pentru ceea ce fac.
Apoi, am vrut să ajut femeile care au afaceri proprii și își doresc mai multă vizibilitate online. În acest sens, am creat o secțiune pe blog numită “Povesti de succes” în care am publicat peste 50 de interviuri cu femei care au reușit.
De ce ”Tu în centru?”
Businessul meu este dedicat oamenilor care se lasă pe ei înșiși la urmă, ocupându-se mai întâi de tot ce există în jurul lor. Mă adresez în special femeilor pentru că noi avem cu precădere această tendință: ne ocupăm de copii, de soț, de restul familiei, de casă, de job, de prieteni, de “ce-o să zică lumea?” și, undeva, cândva, dacă mai rămân timp și energie, ne uităm și la noi.
De aceea i-am spus “Tu în centru”. Eu consider că, înainte de a face bine altora, trebuie să fii tu bine, trebuie să te așezi pe tine în centrul vieții tale, să îți oferi atenție, grijă, iubire, înțelegere și acceptare. Apoi vei putea să le oferi și celorlalți; dar dacă tu nu știi ce înseamnă, cum să oferi ceva ce îți este necunoscut?
Ce te-a determinat să renunți la job-ul plătit? A fost un moment anume sau ai știut mereu că antreprenoriatul e ceva ce vrei să încerci?
Îmi place să răspund la întrebarea asta! În primul rând, eu nu m-am crezut vreodată capabilă să am o afacere; am fost genul de om cuminte, care a învățat bine să aibă un loc de muncă sigur, mă visam manager “peste 5 ani” (pe vremea mea, asta era la modă) și lucram fericită în compania de care îți spuneam mai devreme. Îmi plăcea jobul meu; mă duceam cu plăcere, chiar dacă făceam 75 de minute pe drum. Și încă 75 la întoarcere.
Așa. Și, am avut la un moment dat o zi de concediu – nu mai știu de ce una singură. Locuiam atunci lângă un hypermarket la care puteam să ajung mergând pe jos și, la ora 10.20, într-o zi de primăvară, marți, eu mergeam prin parcarea hypermarketului. Vremea era incredibilă: puțin soare, puțin vânt, mirosea a primăvară și simțeai așa, un val de căldură împletit cu emoții, cu “începuturi” – știi, sunt niște lucruri pe care doar primăvara le poți simți.
Atunci am avut un moment unic; mi-am spus: “Afară e soare, iar eu pot să văd asta. Dacă eram în birou nu observam. Pot să mă plimb, pot să merg la cumpărături la 10.20 când nu e nimeni, nu aștept, nu mă grăbesc.” Acela a fost momentul în care am înțeles că dacă vreau să pot avea libertatea de a face ce-mi doresc, atunci când îmi doresc, munca la birou de la 8.00 la 17.00 nu era o soluție.
Astfel, am realizat că eu, de fapt, nu vreau să îmi petrec toată viața într-un birou și, ca răspuns la această dorință a mea, a venit ideea de a avea o afacere proprie care să îmi ofere flexibilitate.
Așa a venit ideea. Dacă nu realizam cum sunt eu de fapt, aș fi lucrat și azi într-o companie, cel mai probabil tot în cea din care am plecat.
Mulți oameni cred că libertatea de a lucra pentru tine este de invidiat. Cum se vede libertatea asta din unghiul tău?
Da, este de invidiat. 🙂 Eu chiar mă bucur de libertatea mea. Până la urmă, acest rol, de freelancer, mi se potrivește de minune căci sunt doar eu aici – business-ul meu sunt eu – și nu depind de nimeni atunci când lucrez. Lucrez de acasă, la orice oră, din diverse cafenele, iar faptul că îmi pot muta “biroul” contează foarte mult pentru nivelul meu de creativitate. Eu, într-un loc, nu pot să stau mult timp.
Și mai e ceva. Libertatea e o stare, e un fel de a fi. Nu e vorba doar despre “poți să faci orice, oricând”, ci despre “alegi să faci și să fii ce vrei, oricând”.
Am foarte multe întâlniri, iar asta îmi permite să socializez mult (nu recomand nimănui statul în casă pe perioade lungi). În fiecare dimineață, eu și soțul meu ducem împreună fetițele la grădiniță fără să ne grăbim, fără “hai mai repede ca întârzii la serviciu”. Pot sta oricând cu ele acasă dacă răcesc, pot să le iau mai devreme și să stăm mai mult împreună. Cam asta e libertatea mea.
Sunt și constrângeri atunci când lucrezi pe cont propriu, constrângeri ce vin din angajamente, din contractele ce trebuie onorate într-un timp anume – practic, din ceea ce lucrezi, dar acestea sunt și la un loc de muncă. Doar că eu pot lucra când îmi doresc și când am inspirația necesară, fără să pun multă presiune pe mine. Sunt genul de om care poate să nu lucreze mai nimic timp de două zile și în a treia să facă în câteva ore ceva grozav, recuperând timpul aparent irosit.
Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ești pe cont propriu?
Vai, ce greu răspund la întrebarea asta… atât de multe lecții am învățat și toate par “cea mai importantă”. Dar, uite, foarte mult am evoluat în luarea deciziilor. Am început să privesc tot procesul exact cum ai scris tu într-un articol al tău: “Ia decizii bazate pe valori, nu pe frici.”
Care a fost un moment dificil în aventura ta de freelancing și cum l-ai depășit?
Mă tot lovesc de momente dificile pentru că m-am ambiționat eu să combin freelancing-ul cu dezvoltarea personală și primesc o infuzie foarte mare de trăiri intense și nu mereu plăcute, schimbări, necunoscut.
Incertitudinea și avalanșa de schimbări au constituit cel mai greu moment de până acum. Au apărut toate după ce mi-am dat demisia și am rămas pe cont proriu. Deși procesul mi s-a părut firesc pentru era ceea ce voiam să fac, totuși, atât profesional, cât și personal, am traversat cam trei luni de schimbări predominant neplăcute. A fost ciudat să observ că, deși eram acolo unde voiam să fiu, tranziția se făcea greu în interior. Dar am ieșit cu bine din acea perioadă; acum sunt mai calmă, am mai multă răbdare și o intuiție mai bună.
Împărtășești cu noi un motiv de mândrie?
Împărtășesc, sigur că da, dar o să spuneți că mă laud singură. 🙂 Sunt mândră de mine! Mândră că am avut curaj, mândră că nu renunț, că fac exact ce îmi place să fac. Sunt extrem de fericită că pot lucra cu oamenii și că îi pot ajuta. Sunt mândră că cei din jurul meu se schimbă la rândul lor, că încep să învețe despre ei, că sunt mai atenți la reacțiile lor și sunt dispuși să sape în interior și să devină mai buni – să devină ei, practic. Sunt mândră de familia mea și de ce construim împreună.
Raportându-te la experiența ta, ca să ai success ca freelancer trebuie să…
… lași toate ușile și ferestrele deschise. Să ai un scop dar să nu fie el scopul, să nu te limitezi și să fii dispus să muncești mult.
Unde te găsim online?
Mă găsiți pe blog, printre gândurile mele, pe pagina de Facebook și pe Instagram. Mă găsiți și offline oricând – vorbim și ne întâlnim.
Foto: Arhivă personală Adela (by Event Portrait)
Citește și:
Un prim an de freelancing cât 10 lecții
Jurnal de freelancer: Capcana libertății și cum am căzut în ea
Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
Leave A Reply