21:37. Bag cheia în ușă. Abia aștept să îi văd pe blonzii mei. Am terminat și ultimul atelier despre copii și tehnologie. De data asta am ajuns la Bacău, chiar dacă tot cu întârziere și am petrecut 2 ore cu niște părinți faini tare povestind despre timpul petrecut la ecrane.

Mi-a prins bine experiența asta. Da, a fost pe alocuri dificil să fiu departe de copii – și pentru mine și pentru ei, călătoritul nu a fost mereu plăcut, dar am cunoscut mulți oameni dornici să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor și am învățat, la rândul meu, multe de la ei.

Alex avea în plan să îmi facă o surpriză care însă nu i-a reușit pentru că am intrat în casă cu 2 minute mai devreme decât estimase inițial Uber-ul. După ce l-am împăcat și m-a iertat pentru așa o faptă necugetată m-am dus la bucătărie să mănânc niște supă caldă de pui.

Sara mi-a întins mâna din scaunul ei de masă și m-a chemat la ea. M-a mângâiat, mi-a luat fața în mâinile ei mici, s-a uitat în ochii mei, mi-a zâmbit și mi-a spus:

– Ce bine că ai venit!

După așa o primire cu îmbrățișări, veselie și vorbe care m-au topit nu mi-a mai trebuit nimic. Ne-am băgat în pat și am citit o poveste.

O pătură fină, pufoasă și călduroasă, sub care simți că ai tot ce contează și că nimic rău nu te poate atinge. Așa e iubirea de copil. 

 
 
Citește și:

O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște

Scrisoare către primul copil

Scrisoare către al doilea copil
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.