Aseară, după ce s-a culcat i-am amenajat un colțișor aniversar în bucătărie. Am montat ghirlanda cu La mulți ani!, am pus în ramă pictura cu unicornul balerină pe care i l-am comandat de la Simona și i-am pus la vedere periuța electrică de dinți cu Anna & Elsa pe care și-o dorea de atât de mult timp. Rochița nu i-a ajuns încă pentru că livrările întârzie din cauza situației cu coronavirus. Alex i-a pregătit un desen – lucru la care, recunosc, nu mă așteptam la cât o sâcâie de regulă și i-a amenajat pe masă un tea party cu Peppa și George. Împlinește 4 ani și e primul an în care era nerăbdatoare să fie odată ziua ei.

Primul meu gând a fost că e nedrept că e închisă în casă și departe de mulți oameni pe care îi iubește și care o iubesc. L-am alungat însă repede și l-am înlocuit cu toate lucrurile bune pe care le avem sau care sunt în controlul nostru: sănătate, suntem împreună, ne putem vedea online cu oricine, tort am găsit exact pe placul ei la prietenii de la Grace Couture Cakes, ne putem juca fix cât avem chef.

M-am băgat în pat abia după ce am pregătit toate ingredientele pentru niște brioșe rapide și sănătoase după rețeta Anei.

De dimineață am ieșit tiptil din dormitor, am închis ușa la camera copiilor, am pornit cuptorul și m-am mutat cu ingredientele și mixerul în sufragerie ca să fie două uși închise între noi, să nu deranjez.

Nu te surprind dacă îți spun că atunci când brioșele mai aveau nevoie de vreo 10-12 minute ca să fie gata am auzit o clanță urmată de pași mici și hotărâți, așa-i? Dar cine să se mai supere că nu i-a mers planul ca la carte în vremuri în care puține lucruri mai stau în picioare așa cum le știam? Pe măsură ce se apropia de bucătărie și cuprindea cu privirea tot mai multe din surprizele pregătite pentru ea zâmbetul ei creștea. Mi-a sărit în brațe, m-a strâns tare și m-a pupat. Apoi l-a tras și pe Mircea în îmbrățișare, l-a pupat și pe el și am stat așa, înconjurată de brațele ei.

S-a bucurat de fiecare descoperire, a așteptat cu răbdare să se răcească brioșele ca să îi pun lumânarea și să o poată sufla. De câțiva ani ne-am făcut obiceiul să îi trezim pe copiii în dimineața de ziua lor cu câte o brioșă aniversară.

După un mic dejun nepretențios, s-a făcut ora de Zoom cu colegii de grădi și cu educatoarele. A desenat cel mai delicat bujor (și Alex a pictat cu ea, desigur) primind ghidaj prin video conferință și puțin mai târziu a colegii au sunat-o înapoi ca să îi spună la mulți ani și să îi cânte. 

A apucat să vorbească prin video call cu mai toată familia, inclusiv cu bunica mea. Eu am avut șansa să stau la povești cu oameni dragi care ne-au sunat să o felicite. Am mâncat pizza pentru că nu voiam să stau la cratiță și azi. Nu am făcut niciun program și am lăsat-o pe Sara să ne spună ce i-ar plăcea să facem. Ne-am bucurat de fiecare moment așa cum a fost, am râs mult și m-am bucurat când Sara mi-a spus că e fericită.

Peste fix două săptămâni va fi ziua mea. Și știi ce? După ziua de azi nu am niciun regret că mă va găsi tot în carantină. Îmi e de ajuns să fim sănătoși și împreună. Se pare că criza și izolarea în casă reușeșc să ne aducă aminte de cât de puține lucruri avem nevoie de fapt ca să fim fericiți.

 
 
Citește și:

Așa cum mă cunoști tu

Emoția primei întâlniri cu Sara

Nu ești primul meu copil, dar ești ultimul. Și asta e ceva la fel de special

Scrisoare către al doilea copil
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.