Omul are obiceiul neinspirat de a se compara cu ceilalți. Îți vezi colega că se apucă de un business și te gândești ce fain era dacă îți venea ție ideea mai întâi. Auzi că cineva și-a cumpărat ceva…orice și te trezești că vrei și tu, pentru că n-ai. Uneori nici nu stai să te gândești dacă realmente ai avea nevoie de acel lucru. Există desigur și reversul, când ne punem pe noi în postura superioară și îi judecăm pe ceilalți că nu sunt ca noi. De ce trebuie să ne comparăm mereu?

Citisem undeva că atunci când te compari cu ceilalți ce faci de fapt e să compari starea ta interioară cu starea exterioară a altuia. Și de cele mai multe ori facem asta în momentele noastre mai puțin strălucite.

Atunci când te compari cu ceilalți ce faci de fapt e să compari starea ta interioară cu starea exterioară a altuia.

Să presupunem că într-o seară te trezești că ești lipsit de chef și alegi să stai acasă. Cât timp crezi că va trece până vei intra pe rețelele de socializare unde alții vor posta poze de la petreceri/restaurant/vacanță etc. afișând niște super-zâmbete. Riscul e destul de mare să te apuci să faci comparații și să te afunzi într-o stare neplacută pentru că viața ta e așaaa de plictisitoare. Probabil că nu stai să privești lucrurile în ansamblu și judeci pe moment. Numai că, vezi tu, când privești viața prin feed-urile de social media uiți că lumea se străduiește să își afișeze momentele bune. Câtă lume știi care postează momentele lor plictisitoare. Nu e cinstit față de tine să te tot compari.

Și dacă tot vorbim despre efectul dăunător al comparațiilor, e la fel de nociv să îți compari mereu copilul cu copiii altora. Efectul va fi același: stres și frustrări care te indispun și care pot duce la conflicte, dar mai ales transmiterea către copii a unor valori mai puțin sănătoase și afectarea stimei lor de sine.

Revenind, îmi aduc aminte că la scurt timp după lansarea blogului descoperisem site-uri similare ale cărori autori păreau să fi găsit rețeta succesului. Aveau mulți fani pe pagină, like-uri, comentarii, tot tacâmul. Și fără să vreau am căzut în capcană. Și m-am comparat. M-am răscomparat. Și. dintr-una într-alta, am ajuns să fiu (preț de câteva zile) lipsită de chef, dezamăgită și cu gânduri să închid blogul. Din fericire mi-am revenit. Am citit mult. Și am înțeles că primul an de blogging e greu și că multe site-uri se închid înainte de prima aniversare. Am mai înțeles și că nu am cum să compar proiectul meu abia lansat cu altele care există de peste 5 ani, că și acelor oameni le-a fost greu la un moment dat. Am învățat să îmi respect munca, să îmi fac un program care să includă și timpul pentru scris și să mă bucur de fiecare comentariu sau apreciere primită. Mai mult decât atât, am învățat că ori de câte ori mi-e greu, e de ajuns să mă gândesc de ce am început acest proiect și îmi revin.

Sursa: aici

Ce încerc să zic cu asta este că e minunat dacă ai modele pe care le admiri și care te inspiră să te dezvolți. Dar dacă chiar vrei să te compari cu cineva, compară-te cu tine. Unde ești astăzi față de ieri, de săptămâna trecută, de anul trecut?

Ai grijă de tine, învață ceva nou și apreciază progresul pe care îl faci. Pentru că știi ce? Suntem unici și timpul e prea scurt și prețios ca să îl cheltuim pe comparații inutile. Am zis! 🙂

 
Sursa foto: Pixabay
 
 

Citește și:

Exercițiu de recunoștință

7 moduri în care ne furăm singuri fericirea

8 motive să zâmbești mai des

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.