Tu ce îți dorești pentru copilul tău? E o întrebare la care marea majoritate a părinților vor răspunde că vor ca ai lor copii să fie fericiți, realizați, împliniți, echilibrați, să aibă succes.

Și eu îmi doresc multe din lucrurile de mai sus pentru copiii mei. Dar, uite, sunt câteva lucruri în experiența mea de mamă de care nu sunt mândră, greșeli pe care le-am făcut în special cu Alex, primul copil fiind. De la țipat la el, la certat, la pedepsit și la dat o palmă la fund care a fost și ultima am trecut prin toate. Singurul lucru pentru care mă felicit este că am fost pe fază și mi-am dat seama de tot răul pe care l-aș fi putut face și am început să lucrez conștient cu mine. Pentru că da, parentingul este mai întâi despre noi, părinții și abia apoi despre copii.

Am început să citesc despre parenting și să merg la conferințe dedicate părinților abia pe când Alex împlinea vreo 2 ani jumate și începuseră provocările tot mai interesante. Vorbea, mișuna toată ziua, avea curiozități și ambiții proprii care nu întotdeauna erau pe placul meu. Am ajuns acum vreun părinte perfect? Nici vorbă! Sunt însă un om mult mai informat, mai conștient, mai vulnerabil și mai dornic de și mai bine.

Eu cred că există părinți care sunt oameni foarte echilibrați și blânzi din naștere, care au fost crescuți la rândul lor cu multă blândețe, care fac totul bine din instinct, dar mai cred și că sunt și mult prea puține persoanele astea.

În rest, din punctul meu de vedere nimeni nu s-a născut cunoscător în ale ”părințelii”. Pe mine m-a ajutat mult coaching-ul, să îmi iau timp cu mine, să caut, să înțeleg. Ar trebui să profităm de orice ocazie ca să învățăm să fim oameni mai înțelepți și părinții de care copiii noștri au nevoie. Cum altfel vor ajunge ei ca adulți să fie fericiți, realizați, împliniți, echilibrați, să aibă succes?

Îți crești copiii după cărți? Foarte bine!

Aș face totuși o remarcă: depinde ce cărți alegi. Eu mă refer la cele care te ajută să fii mai bun, nu să perpetuezi greșelile altora pe principiul ”așa se face din moși strămoși”. Revenind, să îți crești copiii după cărți, cum citeam la Flavia, nu e semn de slăbiciune și nici defect, ci este dovada faptului că știi că mai ai multe de învățat și ești dispus să faci asta.

Ce recomand eu? Cărți și bloguri scrise de specialiști, bloguri cu informație de calitate și conferințe susținute de experți în domeniu. Orice care te ajută să înțelegi:

• cum se dezvoltă și cum funcționează creierul copiilor – Bebelușii nu au capacitatea de a-și manipula părinții, nu pot fi independenți, nu plâng fără motiv pentru că creierul lor nu e suficient de sofisticat să facă asta. Copiii plâng, sunt agresivi și fac crize de furie și tantrumuri pentru că emoțiile îi copleșesc și nu le pot încă gestiona, nicidecum ca să ne facă nouă zile fripte. Și exemplele ar putea continua.
• că bătaia nu e ruptă din Rai – Doar pentru că am fost poate crescuți așa nu înseamnă că așa e bine. Copiii nu vor învăța respectul fiind bătuți, ci fiind respectați. Bătaia, chiar și palma la fund, e violență. Doar pentru că suntem mai mari decât ei nu înseamnă că putem face ce vrem cu copiii noștri. Cum ar fi să fim bătuți de parteneri, colegi sau șefi când nu le convine ceva din comportamentul nostru?

• că pedeapsa nu funcționează – Dacă sunt pedepsiți frecvent copiii vor învăța în timp nu că nu e bine să facă anumite lucruri, ci cum să le facă fără să fie prinși. Ei au nevoie de limite clare și de disciplină. Și când zic disciplină mă refer la oportunități de învățare, nu la pedepse sau bătaie.
• că cei mici învață din ce facem, nu din ce zicem – Degeaba îi spunem copilului că nu e frumos să nu întrerupă, dacă noi vorbim peste el mai mereu. Degeaba îi spunem că nu e frumos să țipe dacă noi țipăm la el. Degeaba îi spunem că nu e sănătos să stea mult la televizor sau tabletă dacă pe noi ne vede mereu cu ochii în ecrane. Copiii ne imită pe noi.
• de ce anumite comportamente ale copilului tău te afectează atât de tare – Mai toți avem răni din copilărie și amintiri dureroase pe care le-am băgat sub preș. Copiii au darul de a apăsa butoanele potrivite și de a ne face să confruntăm cu lucrurile încă nerezolvate.

Obiceiurile nu se schimbă peste noapte

Dezvățarea de ceea ce nu ne place și nu mai vrem să facem nu e ușoară. E nevoie de timp să conștientizăm că trebuie să facem o schimbare, de răbdare și perseverență pentru a face lucrurile diferit pentru că e puțin probabil să ne iasă din prima. O să dăm greș de mai multe ori în procesul ăsta. Și e normal să se întâmple așa. Întrebarea e ce facem după ce o dăm în bară? Ne apucăm să ne plângem că e prea greu și nu vom reuși niciodată? Sau ne uităm la ce am greșit, ne facem un plan de acțiune pentru data viitoare, ne cerem iertare de la copil și nu ne învinovățim?

Fiți îngăduitori cu voi înșivă și aveți răbdare. Schimbările sustenabile cer timp.

Cred că fiecare părinte acționează cum poate el mai bine într-un anumit moment.

Cred că fiecare părinte acționează cum poate el mai bine într-un anumit moment și că se gândește la binele copilului. Și aleg să cred că tot mai mulți dintre noi ne dăm seama că nu tot ce se practica pe vremea când bunicii, părinții și noi eram copii e sănătos și bun de dus mai departe. Știința a evoluat, la fel ca tehnologia. Ne place să avem aparate care ne fac viața mai ușoară, atunci de ce să nu profităm și de noile descoperiri despre creier și de metodele moderne de parenting? 

Parentingul blând nu e un curent dubios sau trecător și nici moft. Ar trebui să fie norma după care îi pregătim pe copii pentru viață.
 

Sursa foto: Shutterstock

 
 
Citește și:

Parentingul e despre noi ca părinți, nu despre copiii noștri

10 cărți utile de parenting

Efectele pedepselor prin izolare

Spune-i copilului ce vrei să facă, nu ce nu vrei

Copiii fac lucruri atunci când sunt pregătiți
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.