Educație financiară pentru copii, cu doar 3 plicuri

Educația financiară nu e despre bani. E despre viață. Așa începea prezentarea lui Adrian Asoltanie, de la Selftrust Academy, la Social Media for Parents zilele trecute.

Am participat pentru a 3-a oară la rând la conferința dedicată părinților activi în online. M-am simțit tare bine, am revăzut fețe dragi, am cunoscut oameni noi și am auzit multe prezentări faine. Am luat muuulte informații valoroase de la fiecare speaker. Pentru că ne gândeam deja să devenim ceva mai consecvenți cu a-l învăța pe Alex și mai bine despre bani, mi-a atras atenția prezentarea despre educația financiară a copiilor și am apreciat metoda descrisă de Adrian.

Educația financiară nu este despre bani. Este despre viață.

Cum adică e despre viață? Păi uite. El ne-a dat un exemplu în care m-am regăsit pentru că și eu am avut perioade on and off în care mergeam zilnic să îmi cumpăr de mâncare. Prietenul lui merge zilnic în puaza de masă la Promenada la prânz împreună cu soția. Distracția îi costă aproximativ 60 de lei pe zi. La primă vedere ai zice că e o nimica toată. Dar cu o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună și cu 12 luni într-un an se ajunge la peste 15000 lei. Prietenul respectiv câștigă în jur de 4000 lei într-o lună. Nu trebuie să fii doctor în matematică să înțelegi că vreo 4 luni pe an omul merge la muncă doar ca să mănânce de prânz…

Dacă i-am întreba pe copii ce își doresc să se întâmple în familie probabil că mulți ar spune că ar vrea sa petreacă mai mult timp cu părinții. E un punct bun de a începe o discuție cu ei. Copiii mai mari înțeleg dacă le prezentăm problema în fel similar cu exemplul de mai sus și le spunem că pentru fiecare telefon, jucărie, tabletă, etc. pe care și le doresc își trimit părinții pentru încă două luni la muncă ceea ce înseamnă mai puțin timp împreună.

Adio ”Nu avem!”, bun venit ”Cum facem?”

”Mami, vreau jucăria X.” Câți dintre noi nu am răspuns măcar o dată că nu se poate? Am aflat că am trecut astfel cu vederea niște momente de cunoaștere și oportunități de a sta de vorbă cu copilul, de a înțelege de unde vine dorința lui de a cumpăra un anumit lucru. Deseori când el cere ceva ne arată că există interes acolo. Ori de câte ori ne întreabă cât costă ceva și dacă putem cumpăra tentația este fie de a-i spune că nu avem bani, fie de a i-l cumpăra pe loc ca să scăpăm. Cum ar fi să le acordăm puțin timp ca să aflăm de ce îl vrea, ce îi place, de ce apreciază un anumit lucru, dacă nu cumva se compară cu alți copii?

Dar dacă în loc de ”nu avem”, ”nu se poate”, ”n-ai ce să faci cu el” l-am întreba ”cum facem”?

Cele 3 plicuri

Mi se pare esențial ca fiecare copil să înțeleagă că banii nu apar ca prin magie din buzunarul tatălui, poșeta mamei sau de pe card. Ei trebuie să înțeleagă cum se câștigă, cum se economisesc și cum se cheltuiesc rațional. Pentru asta, ei au nevoie de oportunități de a câștiga bani. Iar Adrian ne propune o metodă foarte faină cu ajutorul căreia ei să înțeleagă toate cele de mai sus.

Între 5 și 10 ani, în funcție de dezvoltarea copiilor, eli ar trebui să înțeleagă și să practice următoarele 4 lucruri:

cum se câștigă banii
cum se economisesc banii
cum se chetuiesc banii
cum să dăruiască.

Pe scurt, banii pe care copiii îi primesc de la bunici, mătuși, etc. sau pe care îi câștigă trebuie împărțiți pe 3 plicuri: economii, mici cheltuieli și donații. Există un sistem similar și pentru adulți, dar cu 10 plicuri.

Câștigând bani, copiii învață:

cum să ofere valoare;
cum să fie creativ (de asta nu îi spunem că nu avem bani, ci ăl invităm să vină cu idei de rezolvare);
cum să negocieze;
cum să aibă grijă de lucruri și să le păstreze valoarea în timp;
despre calitatea muncii.

Plicul de economii – aici pune 50% din banii pe care i-a câștigat, pentru obiective mai mari, pe termen lung (bicicletă, telefon, tabără). Asta îl ajută la a fi mai tot mai bun la amânarea gratificării, la construirea acestei discipline pe termen lung.

Copiii învață astfel:

să aibă răbdare – o abilitate tot mai rară în ziua de azi;
să își urmărească un obiectiv pe termen lung;
să evalueze dacă chiar merită să cumpere ceva cu banii munciți – Adrian ne-a dat aici exemplu fiicei mai mici care i-a cerut cum a știut mai convingător, la cumpărături, o vestuță de blană de 150 lei. În loc să o refuze i-a spus că el îi dă 75 lei și să pună ea restul de 75. După ce s-a gândit puțin fetița ea spus că de fapt nici nu îi place așa de tare și că pot pleca;
ce înseamnă să fii liber;
ce înseamnă să fii consecvent – pentru că trebuie să pună bani deoparte sistematic.

Plicul de mici cheltuieli – aici pune 40% din bani și îi poate folosi, la discreția lui, pentru lucruri mai mărunte (cărți, bilete la film, jucării). Astfel el învață cum să cumpere.

Beneficiile (deși mai puține) sunt că învață:

despre valoare;
despre calitate;
să negocieze;
să compare lucrurile ca și preț sau calitate;

Plicul de donații și caritate – aici pune 10% din banii câștigați. Gândind așa el învață că mai sunt și alți oameni pe lângă el, că nu toată lumea are și că a ajuta e un gest frumos.

Copiii învață despre:

generozitate;
altruism;
compasiune;
recunoștință;
sacrificiu – iei ceva din ce ai ca să îi dai altuia în loc să îți cumperi ceva. De exemplu, Adrian le-a învățat pe fetele lui ca în preajma Crăciunului să ia parte din bani (sumă pe care el o dublează), să pregătească și să ducă pachete la un orfelinat unde sunt 200 de copii.

Până în clasa a XII-a elevii primesc între 1200 – 1800 ore de matematică și 0 ore de educație financiară.

Până în clasa a XII-a elevii primesc între 1200 – 1800 ore de matematică și 0 ore de educație financiară. Dar vedeți voi, nu cred că există cupluri care s-u despărțit din cauza teoremei lui Pitagora sau a lui Arhimede, nici părinți care s-au dus la muncă în străinătate din cauza tabelului lui Mendeleev. Din cauza banilor însă da.

Mă bucur tare să văd că există preocupare pentru zona de educație financiară în general și pentru copii in mod special și că le putem da un start tot mai bun în viață.