Emoțiile povestesc lumii cine suntem. Modul în care reacționăm atunci când emoția apare, ne dă de gol despre cum ne raportăm la viața din noi și cea din exteriorul nostru. Pentru că, atunci când trăim ceva ce ne place, se manifestă emoțiile care arată fix asta și atunci când experimentăm ceva care nu ne place, se trage un semnal de alarmă și apar pe șcenă, celelalte emoțiile. E simplu, nu?
Dacă adulții dezvoltă pe parcursul vieții modalități sănătoase, sau nu, de a gestiona emoțiile pe care le trăiesc, copiii sunt ca o carte deschisă spre noi și asta e bine. Ei trăiesc la maximă intensitate și se exprimă pe deplin. Să le dăm libertatea de a trăi emoțiile așa cum le simt, este dreptul lor. Să îi învățăm să le recunoască, să le exprime, să le înțeleagă și să le regleze, este responsabilitatea noastră.
Până la vârsta preșcolară majoritatea copiilor știu ce simt, reușesc să identifice emoțiile și să le exprime. Copiii care pot face asta tind să fie mai puțin agresivi, mai sociabili, cu capacitatea de a lega cu ușurință prietenii.
Cum sunt copiii care nu reușesc să exprime ceea ce simt sau să gestioneze intensitatea propriilor trăiri?
Sunt copiii retrași, interiorizați, pe care îi distingem cu ușurință pentru că sunt timizi, vorbesc în șoaptă, sunt singuratici, fără prieteni, se tem să înceapă lucruri noi sau să interacționeze cu persoane necunoscute.
Sunt copiii care devin nesiguri și caută în permanență prezența unei persoane de încredere în jurul lor, crezând că există doar în confluență cu altul. Nu știu să-și exprime propriile emoții, gânduri și nici să delimiteze care sunt dorințele lor, unii dintre ei fiind concentrați pe a fi tot timpul buni pentru ceilalți.
Sunt copiii cu imagine de sine scăzuta. Îi putem observa prin atitudini precum smiorcăiala, lauda exagerată, perfecționism, comportament autocritic, timiditate, sentimentul de a fi incapabili să facă alegeri, recurgerea la multe gesturi de a atrage atenția (fac pe clovnul, actionează prostește, tachinează, au comportamente antisociale).
Sunt copiii agresivi care se văd incapabili să comunice sentimentele lor adevărate (sentimente de insecuritate, de rejecție, anxietate, frustare) într-un alt mod decât prin agresiune. Ei au nevoie să devină constienți de furia lor, să o cunoască, să și-o integreze și să nu o mai descarce în moduri care i-ar putea răni sau indepărta pe ceilalți.
În primii ani de viață părinții au o mare influentă în a forma un copil care se exprimă cu libertate sau un copil inhibat. Cum îl poți ajuta pe copilul tău am scris aici.
Cristina Buja, Fun Parenting
Sursa foto: Shutterstock
Citeşte şi:
8 metode de a umple rezervorul emoţional al copiilor
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
Mai sunt și copiii învățați de mici să-și ascundă sentimentele. Sunt sfătuiți să pună un zid între ei și ceilalți, un zid care să-i protejeze de eventualele situații mai puțin plăcute ale vieții.