Povesteam aici despre oameni care au puterea să schimbe viețile celor pe care îi întâlnesc.
În noiembrie 2014, răcită cum nu mai fusesem de mult, fără pic de voce și cu un chef “debordant” de viață, mă duceam la ceea ce credeam eu că va fi un curs de Inteligență Emoțională. E un subiect pe care l-am studiat, despre care vorbesc cu oamenii la cursuri, așa că așteptările mele de a afla ceva nou și wow nu erau foarte optimiste.
Zâmbeam în timp ce am scris propoziția de mai sus, pentru că little did I know… sau mai pe românește habar nu aveam ce urma să mi se întâmple.
John e un bătrânel simpatic, cu alură de Moș Crăciun, un om cu o poveste de viață cum nu știu dacă am mai auzit, un suflet blând cu un dar aparte: acela de a vindeca răni emoționale.
Am vorbit despre inteligență emoțională? Da. A fost un curs de inteligență emoțională? Nici pe departe! A fost un fel de terapie, o serie de descoperiri despre sine și o experiență cu o puternică încărcătură emoțională.
Unul din lucrurile care m-a impresionat a fost convingerea cu care el afirma că noi am fost făcuți să fim fericiți. De altceva să ne fi născut? Care altul ar putea fi scopul nostru? Și mi-am dat seama câtă dreptate avea.
Și plecând de la fericire am povestit foarte multe despre mânie, despre tristețe și despre teamă și rolul lor în a ne ajuta să ne întoarcem mereu la starea de fericire.
Nu mă gândisem până atunci că ori de câte ori fericirea ne e deranjată de diverse persoane și situații prima noastră reacție e una de mânie, de frustrare: “Pfoai ce mă enervează!”. Dar în prea puține cazuri emoția simțită de fapt se oprește la mânie.
De cele mai multe ori, mânia e doar un mecanism de apărare, o primă reacție când starea noastră de bine și de echilibru e tulburată. E un fel de rău necesar care să ne dea impulsul să ne întrebăm ce ne supără de fapt și să acționăm pentru restabilirea stării de bine, de fericire.
Iar în spatele furiei, dacă avem răbdarea și curajul să ne uităm, se ascunde deseori fie tristețe pentru ceva ce am pierdut (un test picat, o relație eșuată, o ceartă, o aprobare neprimită etc.), fie teamă față de ceva ce urmează (Mă voi descurca? Ce o să zică X? Dacă nu o să le placă? Dacă nu voi reuși?). Iar descoperirea asta, pentru mine, a fost revelatoare. De ce? Pentru că avem tendința de a crede că acea mânie simțită la început e emoția principală și eventual aplicăm “tratamente” pentru mânie. Ce e rău în asta? Păi dacă în spatele mâniei stă de fapt tristețe sau teamă și noi tratăm mânia, înseamnă că emoția adevărată nu este adresată. Rămâne acolo acunsă producând efecte de care nu ne dăm seama.
Îmi aduc aminte foarte clar că la un moment dat, după ce i-am răspuns la o întrebare încercând să par tare și neafectată de situația pe care o povesteam el mi-a spus că ce aude el dincolo de cuvintele mele e tristețe, nu mânie. A fost punctul meu de cotitură. Momentul în care am început să înțeleg atât de multe lucruri, reacții, gânduri…
Seara, după curs și după ce deja în mintea mea se stârnise o furtună cu ploaie de emoții, fulgere de reproșuri la adresa mea și a celor care mi-au sădit semințele rușinii de-alungul timpului, ne-am potrivit cu soțul la program și m-a luat cu mașina. Stând în trafic, îmi aduc aminte că m-a întrebat cum a fost la curs. Am început să vorbesc, nu știu exact ce i-am spus, însă știu că după doar câteva cuvinte aveam ochii scăldați în lacrimi și m-am pus pe un plâns cum nu am mai plâns de multă vreme. Mă simțeam și împovărată de ceea ce descoperisem, dar și eliberată pentru că reușisem să înțeleg niște lucruri care mă măcinau de ceva vreme.
Așa că, da…cred că unii oameni nu ne ies în cale întâmplător în viața asta. Sunt recunoscătoare pentru experiența pe care am avut-o și pentru că am înțeles că noi am fost făcuți să fim fericiți.
Sursa foto: Adobe Stock
Citește și:
”Uite-i ce fericiți sunt! Sigur n-au nicio grijă!”
Care e povestea pe care ți-o spui despre tine?
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
The Joy of Missing Out (JOMO) – Cadoul pe care e musai să ni-l facem
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply