Alergăm prea mult pe pilot automat. Reacționăm uneori inconștient la tot ce viața ne scoate în cale, trăim cu frici și convingeri limitative, aruncăm vina pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă și ne e greu să ne asumăm responsabilitatea pentru multe din acțiunile și gândurile noastre. Toată lumea vorbește despre arta prezenței conștiente, despre mindfulness, dar pasul de la teorie la practică poate părea dificil. Am creat astfel o serie de exerciții simple, gândite la nivelul unei zile, care să te ajute să îți pui obiceiurile sub lupă. Vei conștientiza astfel care din ele sunt sănătoase și merită să fie păstrate, dar și care sunt obiceiurile care îți fac rău și ar trebui să le înlocuiești cu altele.
”Trebuie să mă trezesc devreme mâine…”
”Trebuie să iau copilul de la școală…”
”Trebuie să merg la sport…”
”Trebuie să fac de mâncare…”
”Trebuie să ies în oraș…”
”Trebuie să îmi iau diploma de…”
”Trebuie să scriu un articol…”
Aș putea continua mult și bine, dar deja mă irită tonul și presiunea acelui ”trebuie”. O simțiți și voi?
Trebuie? Cine zice că trebuie?
Acum vreo 2 ani, la o postare de Facebook care nici nu mai știu despre ce era, cineva mi-a scris că trebuie să facă o școală de bucătari, adică să treacă prin ea. Persoana respectivă nu trăia din ”bucătăreală”, traiul ei nu depindea de această școală. Și-atunci mai întreb încă o dată: de ce trebuie?
Când spui că ”trebuie” transmiți mesajul că dacă ai putea alege (și nu poți) ai prefera să faci altceva. Citeam undeva că deseori asociem această obligație cu o consecință neplăcută de care ne este teamă. Cu alte cuvinte, motivul pentru care faci acel ceva este ca să eviți o consecință.
Nu știu care e relația voastră cu acest ”trebuie”. Eu vreau să divorțez de el. Mi se pare un cuvânt atât de apăsător. Când îl folosesc mă simt ca și cum aș fi lipsită de putere. Ca și cum eu nu am un cuvânt de spus. Ca o victimă. Și mi se pare că atunci când îl folosesc îmi ofer pretexte să amân, să mă enervez, să mă plâng, să mă implic fără chef.
Creierul crede ce îi spunem și cuvintele pe care le folosim pot deveni foarte importante. De când cu drumul spre o autocunoaștere mai profundă mi-am pus relația cu ”trebuie” sub lupă. Mi-am dat seama că am ajuns să folosesc uneori automat anumite cuvinte și expresii fără să mă gândesc că ele ar face vreo diferență.
Hai să rescriem afirmațiile de la începutul articolului.
”Vreau să mă trezesc devreme mâine…”
”Vreau să iau copilul de la școală…”
”Aleg să merg la sport…”
”Aleg să fac de mâncare…”
”Aleg să ies în oraș…”
”Vreau să îmi iau diploma de…”
”Aleg să scriu un articol…”
Simți diferența? Poate părea nesemnificativ că schimbi doar un cuvânt. În realitate schimbi energia cu care te apuci de lucru și, în loc să pleci de pe o poziție de teamă, pornești de pe o poziție de încredere în care tu deții controlul.
Vrei să faci o școală de bucătari? Uită-l pe ”trebuie”, ia-l în brațe pe ”vreau” sau pe ”aleg” și bucură-te de puterea cu care ele vin la pachet.
Nimic nu TREBUIE!
Azi, provocarea mea pentru tine este să îți propui o zi în care să îl lăși pe ”trebuie” să își ia o binemeritată vacanță și să o petreci cu ”vreau să” sau ”aleg să”.
Și, dacă ai deschidere să explorezi mai departe, te poți uita la care sunt ariile din viața ta în care te surprinzi spunând des că ”trebuie”.
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Valori: De ce facem ceea ce facem și vrem ceea ce vrem
Exercițiu de indentificare a valorilor personale
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
O zi în care îți dai voie
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
9 Comments
Am făcut eforturi conștiente să scot acest cuvânt din uz. :(
Am o vorbă: numai să mori trebuie, în rest, nu e nimic obligatoriu.
Da, citisem și eu asta undeva. True…!
Trebuie (wink, wink) să recunosc că am chestia asta in minte din toamna trecută când m-am auzit spunându-mi “trebuie să fac asta, trebuie să fac și asta, și asta, si asta”. Atunci mi-am dat seama că #NIMICNUTREBUIE. Am respirat adânc și mi-am propus să lupt cu acest trebuie. Încă mai duc lupta și sincer cred că e una de durată.
Dă-i cu #rezist! :) După școala de coaching mi-am dat seama că voi avea mult de lucru la mine. Și știu că o să dureze. Nimic sustenabil nu se construiește așa peste noapte. Sa avem încredere în proces, zic! :)
Mi-a placut mult ideea asta si am incercat ieri. La un moment dat mi-a spus mama: Trebuie sa ii faci clatite lui Mark, de 2 zile tot cere. Si i-am raspuns: Da, dar azi nu mai trebuie. Azi vreau.
Mie mi se pare magic ce diferență face înlocuirea unui singur cuvânt. Vreau și eu niște clătite! :D
Saptamana trecuta m-am intalnit cu o buna prietena. Ne vedem destul de rar dar imi este foarte draga. Ea, imi spune uneori…”stresule”…ea fiind zen si calma mai mereu. Tot ea m-a facut sa fiu atenta ca folosesc prea multi de “trebuie”. Si asa m-am provocat sa fiu mai atenta si sa incerc sa renunt la trebuie. Imi place atat de mult cum ai spus ca tu vrei sa divortezi de el :). Exact asta simt si eu. Multumesc pentru inca un articol pretios!
Eu mulțumesc pentru comentariul prețios, Nico! Da, vreau tare să scap de el. E minunat ce se întâmplă când îl înlocuim cu vreau sau aleg să. Și ce putere îți dă asumarea asta – să o plasezi undeva în interiorul tău și nu undeva în afară.
Interesanta abordarea asta. Acum, gandindu-ma mai atent, nu cred ca folosesc atat de mult cuvantul cat sensul sau…
“Vreau sa dorm mai odihnitor, sa functionez mai bine, doar ca nu ma lasa pitica.” (E fara “trebuie”, dar tot aia inseamna, nu? :D)