Am ajuns la ultimul episod din acest an, al 7-lea. 🙂 Azi te invit să continuăm discuția despre cum ne pregătim să întâmpinăm noul an, mai exact te provoc să te gândești la cine vrei să fii în 2020.

Ai mai jos versiunea audio, iar dacă preferi să citești, găsești și transcrierea podcast-ului.

 
Versiunea  Soundcloud:

 
Versiunea Youtube:

Sper că al tău Crăciun a fost exact cum ai avut nevoie să fie. Noi l-am petreccut în 4, la fel ca în ultimii ani și am avut-o pe mamam cu noi 3 zile după. A fost cu relaxare (cât îți permite viața cu doi copii plini de energie), cu citit, cu râs, cu joacă, planuri de vacanță și gânduri despre ce ne dorim pntru 2020.

Acum 2 ediții te invitam la un moment de reflecție: îți propuneam să îți iei timp să faci 3 lucruri pentru tine înainte de sfârșitul lui 2019:

• Să te uiți la ce ți-ai promis la începutul anului și la unde ești acum – Te bucuri de ce ai realizat? Erau importante lucrurile de pe listă? Ce ai învățat despre tine?
• Să sărbătorești toate lucrurile faine pe care le-ai făcut și mai ales să te sărbătorești pe tine.
• Să te gțndești la cine vrei să fii în 2020 și cum te vei simți când vei deveni acea persoană.

Iar azi vreau să te invit să vorbim puțin despre acest ultim punct. De câte ori nu ne începem noul an cu liste de obiective de îndeplinit în următoarele 365 de zile? De câte ori nu pornim cu o energie de zici că vom muta munții din loc, doar ca să realizăm după puțin timp că am rămas fără ”combustibil”? De câte ori nu regăsim același obiectiv pe lista din fiecare an pentru că în cel precedent nu l-am atins? Și de câte ori nu ajungem la final, tragem linie și ne criticăm pentru tot ce nu am bifat? Îți sună cunoscut? Eu sigur am făcut toate lucrurile astea!

Înainte să mergem mai departe, simt să fac o completare. Când te gândești la cine vrei să fii nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine acum. Nu înseamnă că ești defect și trebuie să te repari. Eu cred că e important să acceptăm unde suntem, cine suntem, că avem și umbre, nu doar lumină și umbrele astea sunt parte din noi. Așadar, când conturăm cine vrem să fim trebuie să o facem din iubire, nu din nemulțumire, frustrare sau teamă. Trebuie să fie ceva spre care gravităm, care ne atrage, nu ceva de care să fugim.

Revenind la povestea cu obiectivele, ce-am tot observat este că, în general, încă vrem rezultate rapide, quick fix-uri, rețete care să dea roade peste noapte. Ne propunem, deci, obiective ambițioase (uneori prea ambițioase și nealiniate cu valorile noastre) și ne punem pe treabă. Dar elanul nostru scade cu fiecare zi în care eforturile noastre nu dau rezultate palpabile imediate. De câte ori nu ne propunem la începutul unui an să mergem la sală sau să slăbim X kilograme? Cât ne ține elanul muncitoresc? Mergem la sală o dată, de 2 ori, de 3 ori și – să fim serioși – nu doar că nu vedem încă rezultate, dar ne mai și dor toate din cauza febrei musculare. Valabil și pentru exemplul cu slăbitul. Începi un regim alimentar de Ț zile și apoi? Îți reiei vechile obiceiuri de a mânca și ajungi în scurt timp înapoi de unde ai plecat.

Ne oprim să ne întrebăm de ce ne stabilim anumite obiective? De ce ne stabilim anumite intenții? Și când le atingem sau se îndeplinesc atunci ce? Cu ce se vor schimba lucrurile pentru noi? care e, de fapt, scopul? Cine vom fi dacă bifăm lucrurile respective? Cum ne vom simți?

Vrem, de exemplu, să fim oameni sănătoși. Perfect! Când gândim așa nu me e doar despre a slăbi sau doar despre a merge la sală. E despre identitate, cum spune și James Clear în cartea sa. Iar un om sănătos se uită și la dietă (unde dietă nu înseamnă regim pentru slăbit) și la mișcare și la odihnă – se uită la corp, minte și suflet deopotrivă.

Ce-am înțeles despre mine, uitându-mă la ce se întâmplă cu lucrurile pe care îmi propun să le fac și căutând să pricep de ce uneori reușesc și alteori nu, este că sunt cel puțin 2 lucruri care îmi cresc șansele de succes.

Pe de o parte, să fiu atentă la convingerile mele din diferitele arii ale vieții. Dacă îmi propun să fiu o mamă care nu mai țipă la copii și vreau să îi cresc cu blândețe și respect, dar în același timp am o convingere bine înrădăcinată că adultul are control asupra copilului sau orice altă convingere care contrazice ideea de parenting cu blândețe și respect, ghici ce? Minții nu îi place contradicția asta – cred una și vreau alta – și mă va face să acționez aliniat cu ceea ce îmi e cel mai familiar, convingerea pe care o am încă din copilărie încă. Sau poate îmi propun să economisesc, dar am o convingere că nu merit sau că banii nu îi iau cu mine oricum pe lumea cealaltă așa că pe măsură ce îi câștig îi și cheltuiesc.

Convingerile noastre – dintre care multe sunt limitative – rulează pe pilot automat în background, ca programele de pe laptop sau aplicațiile de pe telefon și pot sabota foarte repede schimbările pe care vrem să le facem, mai ales dacă sunt schimbări majore care ne scot mult din zona de confort.

Pe de altă parte, să acord atenție obiceiurilor mele zilnice. Se spune că devenim ceea ce facem în mod repetat, nu? Poate ne propunem să citim mai mult, dar – din obicei – mâinile apucă telefonul și la un moment dat ne dăm seama că stăm pe rețelele de socializare de vreo 45 de minute. Sau ne propunem să ne culcăm la ore mai potrivite și ne trezim că tocmai terminăm de văzut al 3-lea episod din serialul preferat. ne propunem una și sfârșim prin a face alta pentru că avem obiceiuri ultra exersate care ne vin natural și care presupun mai puțin efort.

E important să avem o direcție clară pentru anul care vine (sau pentru decada care stă să înceapă!), dar trebuie să lăsăm loc și pentru flexibilitate.

Vrei să fii un om sănătos? Cum ar gândi un om sănătos? Ce alegeri ar face? Vrei să fii un părinte blând (care nu înseamnă să îl lași pe copilul tău să facă ce vrea)? Cum ar gândi un părinte blând? Ce alegeri ar face? Vrei să fii un om împlinit? Sau unul recunoscător? Gândește ca unul și fă alegerile pe care le-ar face el! pe măsură ce faci aceste alegeri, iei anumite acțiuni și obții anumite rezultate, îți aduci dovezi că ești un om sănătos, un părinte blând, un om recunoscător etc… Și pe măsură ce dovezile astea noi se adună faci loc pentru noi convingeri, obiceiuri și comportamente.

Intuiești, probabil, că nu e un demers pe termen scurt, ci un proces pe termen lung, un stil de viață. Întotdeauna va fi loc de upgrade la obiceiurile și convingerile noastre ca să devenim versiuni mai înțelepte ale noastre.

Sper ca gândurile de azi să îți aducă mai multă claritate înainte să te așezi să îți schitezi niște direcții pentru anul care vine. Dacă nu ai planuri pentru prima parte a zilei de 18 ianuarie și ești în București, te aștept la workshop-ul New Year, REAL You, în care vom explora pe larg toate ideile astea, în care îți vei pune întrebările de care ai nevoie, la care vei și răspunde și îți vei contura direcția despre care tot vorbim pentru noul an . Detalii despre înscriere găsești și aici.

Aici încheiem ediția de azi a podcast-ului, a 7-a și ultima din primul său an de existență. Își doresc ca la trecerea dintre ani să îi ai alături pe oamenii cei mai importanți pentru tine, să fii recunoscător pentru tot ce ai primit de la 2019, iar 2020 să fie un an de excepție. 

Îți mulțumesc pentru toată susținerea din acest an, pentru că le dai altora de veste despre Pauza De Bine, pentru toate share-urile și like-urile, pentru întrebări și sugestii. Să ne regăsim cu bine în noul sezon din ianurie!

Să îți fie bine! La mulți ani! 

 
 
Citește și:

Fresh start: Un an cu multe intenții și zero obiective

1 ianuarie – cursa celor prea multe obiective

Cum îți faci timp pentru ce e important
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.