10 mai 2019 – 3 ani
Vineri seara, după o săptămână de școală, trezit devreme, oboseală dar și energie neconsumată, Alex face ca o armată de Tarzani: sare de pe canapea, se aruncă pe jos, strigă după niște personaje invizibile pe care vrea să le captureze…
– Alex, pui mic, te rog, liniștește-te. Nu mai fi așa sălbatic.
El nici nu mă aude. Sara, însă mă informează prompt:
– Eu sunt domestică!
Pentru a fi la curent cu noile conversații cu Sara vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Asa sunt copiii 🙂
Ce scumpica! :)))