Știi cum e să stai pe (încă) răcoarea dimineții și să te bucuri de noul tău colțișor de citit cu o carte bună și o cafea cu lapte? Îți zic eu. E priceless! Fiindcă momente din astea nu prea prinzi ușor odată ce devii mamă, mai ales dacă ai copii mai mulți. Na, și fix așa stăteam eu în dimineața asta, în timp ce pe pervazul din fața mea un porumbel îi făcea curte unei porumbițe. Sara era plecată deja la pădure cu grădinița, Mircea la birou. Eram doar eu și Alex acasă. Eu pe balconul de la sufragerie, Alex la vreo 2 metri de mine, lucra la tema de vacanță instalat comod la biroul meu.
– Mami, o să fac paginile cu ”Sarea din bucate”.
– Poți începe cu ce vrei.
Mai trec câteva minute și vine pe balcon.
– Mami, putem trăi fără miere și zahăr?
– Ohoo, și încă cum!
– Dar fără sare?
– Cred că merge și fără sare, deși mâncarea sigur nu ar avea același gust. Sunt oameni care suferă de tot felul de boli și nu au voie sare deloc.
– Deci putem… Fără ce nu putem trăi?
– Apă, îi spun aproape automat, gândindu-mă la ceea ce mâncăm/bem.
Merge înapoi la birou și revine până să apuc să reiau fraza abandonată.
– Cât rezistăm fără apă?
– O zi, poate două. Cred că depinde și de cât de cald e.
– Și mai e și altceva fără care nu putem trăi?
– Aer, îi zic. Fără aer mori în câteva minute.
Pe față se citește clar că i-a venit o idee. Îmi întoarce spatele și reia scrisul pe caiet. Abia mai târziu mi-a arătat, cumva timid, ce a scris:
And that, my friend, e cea mai frumoasă declarație indirectă de dragoste pe care aș fi putut să sper că o voi primi de la un puști de 8 ani care preferă, de regulă, să îmi tot amintească ce varză sunt ca mamă pentru că nu îi îndeplinesc toate dorințele. Excepție face momentul acesta.
The end!
Sau poate o fi vreun new beginning? 🙂
Sursa foto titlu: Adobe Stock
Citește și:
8 ani de când inima mea se plimbă în afara corpului meu
Vreau să fiu refugiu pentru copiii mei
Când copilul îți cere o zi de 100 de puncte
Bilețele cu mesaje surpriză pentru copii
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Vaaaai, Cristina! Superb! Vreau si eu sa fiu iubita „ca aerul”!
Eu cred că toți părinții sunt iubiți așa. La început cel puțin. :))