De câte ori nu ați auzit că a vă ști valorile e important dacă vreți să trăiți autentic? Și dacă v-a preocupat subiectul, în ce măsură credeți că le-ați identificat?

Pe mine m-a preocupat subiectul în ultimii ani. Totul a plecat de la niște nemulțumiri pe care nu mi le puteam explica. Azi știu că valorile nu sunt fixe pe toată durata vieții, că joacă un rol fundamental în formarea convingerilor și a comportamentelor mele. Mi-aș dori ca tot mai multă lume să își ia timp să își identifice valorile și să le folosească apoi ca pe o busolă în călătoria lor prin viață. Un prim pas e acest text. Articolul de azi e o mică enciclopedie despre valori scrisă sub formă de interviu cu unul din oamenii pe care îi admir și îi consider mentori: Alis Anagnostakis.

Despre ce vorbim, de fapt, când vorbim despre valori? Ce sunt ele?

Valorile sunt niște repere fundamentale după care ne ghidăm, conștient sau inconștient, alegerile, relațiile și, în general drumul în viață. Sunt concepte abstracte, pe care le-am “absorbit” din familie, din cultura în care am crescut și care se organizează într-un sistem intern care este în continuă schimbare și transformare pe tot parcursul vieții. Ele sunt extrem de importante pentru că stau la baza convingerilor noastre și apoi a comportamentelor de zi cu zi. Eu îmi imaginez mereu sistemul de valori ca o plantă – valorile sunt rădăcinile, din fiecare rădăcină răsar, ca niște tulpini, convingerile și apoi frunze/flori – comportamentele. Ce fac în fiecare zi este bazat pe ce cred că este corect/bun/drept/normal. Diferența între valori și convingeri este una de nivel de abstractizare. O valoare precum “respectul” (care e un principiu foarte general) poate genera o convingere că “e important să fii punctual” și un comportament concret – punctualitatea. Dar tot “respect” poate genera convingerea că “nu ne lovim sau înjurăm” sau “ne ascultăm fără să ne întrerupem” – care duc la comportamente care ne ajută să construim relații armonioase.

Așadar valorile devin un fel de “constituție” interioară pe care sunt bazate “legile” – toate convingerile noastre despre lume – și, în cele din urmă, toate reglementează comportamentele noastre în orice situație.

Ce avem de câștigat de pe urma identificării și înțelegerii valorilor noastre? În ce fel ne influențează ele viața?

Din păcate foarte mulți oameni nu sunt conștienți de convingerile și valorile care le ghidează comportamentele. Nici nu ne dăm seama de multe ori de ce facem ceea ce facem. De aceea e așa ușor ca energii toxice, precum cea a discriminării, să se strecoare în cele mai bine intenționate medii, ori duce la decizii proaste sau relații tensionate.

Spre exemplu un profesor care nu este conștient de convingerile lui legate de anumite categorii/tipologii de copii și nici de valorile personale poate sfârși prin a face rău fără să vrea – fiind poate nedrept sau intolerant, ori excesiv de rigid sau critic și creând la rândul său copiilor tot felul de convingeri limitative care le vor inhiba potențialul mai târziu.

Sau un șef care nu e conștient că valoarea lui personală numită “recunoaștere” e mai importantă pentru el decât valoarea numită “colaborare” (care poate e scrisă cu litere mari pe toți pereții companiei) – de câte ori oamenii din echipe nu sunt îndemnați să concureze între ei la sânge pentru gloria departamentului/șefului – chiar dacă asta vine cu prețul uriaș al competiției toxice în interiorul echipei și omoară “colaborarea”?

Sau angajați care se simt nefericiți la job și dau vina pe șef/companie/mediu, când poate cauza nefericirii este faptul că nu mai trăiesc/lucrează congruent cu propriile valori – fie au nevoie de libertate și au nimerit într-un mediu prea reglementat, fie au nevoie de creativitate și se simt sufocați de reguli și proceduri. A nu ști clar ce valori ai înseamnă a nu putea să verbalizezi nevoile tale de la un job/rol/șef. E valabil și în viața personală – oare câte conflicte în cuplu sau în relația părinte-copil ar putea fi rezolvate mai ușor sau chiar evitate dacă ambele părți ar fi conștiente de propriile valori și ar avea curiozitatea să le înțeleagă și pe ale celuilalt?

A ne ști valorile înseamnă a prelua controlul conștient al sinelui nostru. Ele devin un filtru prin care putem trece de la a acționa pe pilot automat – purtați de împrejurări ca o frunză în vânt – la a ști exact de ce facem ceea ce facem și vrem ceea ce vrem de la viață. Valorile ne pot ajuta să decidem dacă un job e potrivit pentru noi, dacă un proiect e oportun, dacă ne dorim sau nu să facem parte dintr-o anumită echipă sau să trăim alături de un anumit om. Valorile ne pot ghida și în decizii de viață mari – Să plec sau să rămân? Să-mi iau casă sau să stau cu chirie? Să fac sau nu copil?

E mai ușor să negociezi un compromis care să împace două valori decât unul care să împace două comportamente diametral opuse. Și deseori a discuta la nivel de valori înseamnă a deschide o fereastră spre mai multă toleranță și acceptare – s-ar putea să constați că un om pe care îl credeai radical diferit de tine are de fapt valori comune cu ale tale, doar că le exprimă altfel

Tot ele ne dau o pârghie de dialog cu alții – știindu-ne valorile, judecăm mai puțin comportamentele altora și devenim mai curioși să aflăm de ce persoana respectivă a reacționat așa – care îi erau convingerile? Ce valori are la rândul său? E mai ușor să negociezi un compromis care să împace două valori decât unul care să împace două comportamente diametral opuse. Și deseori a discuta la nivel de valori înseamnă a deschide o fereastră spre mai multă toleranță și acceptare – s-ar putea să constați că un om pe care îl credeai radical diferit de tine are de fapt valori comune cu ale tale, doar că le exprimă altfel. Înțelegi că există constelații infinite de convingeri atașate aceleiași valori și că nu toată lumea își exprimă libertatea/respectul/iubirea la fel – iar asta poate e ok.

La nivel practic, o discuție despre valori poate ajuta o echipă să construiască o fundație de colaborare conștientă, sau un cuplu să discute despre ce e important pentru fiecare, sau niște viitori părinți să cadă de acord, înainte de venirea copilului, ce fel de valori de vor ghida abordarea parentală (câte ne-alinieri în educația copiilor ar fi evitate în felul ăsta!…).

Cum ne putem da seama că o valoare e pe bune, nu e moștenită sau influențată de societate?

Toate valorile noastre sunt moștenite sau preluate de undeva (nu cred că un individ crescut în izolare poate avea un sistem de valori și ipoteza asta e oricum imposibil de testat pentru că, în cazurile așa numitor “feral children” – copii abandonați sau crescuți de animale – nu se dezvoltă limbajul, deci e imposibil de vorbit despre sisteme de valori).

Așadar, toate dovezile indică că valorile sunt rezultatul socializării, existenței noastre în familii, comunități, culturi – sunt reguli pe care umanitatea le-a dezvoltat în timp și care ne-au reglementat relațiile. Ele, la nivel colectiv, la fel ca la nivel individual, sunt în flux – priviți curente culturale sau istorice și puteți observa ce valori dominau epoca respectivă.

Individual, în funcție de nivelul de conștiință la care suntem, rezonăm mai profund cu unele sau altele. De fapt senzația că unele valori nu ne aparțin sau că nu ne regăsim în ele vine din faptul că acele valori aparțin unui alt nivel de conștiință decât cel pe care suntem noi în acel moment.

Sursa: https://www.valuescentre.com/

De obicei astfel de conflicte interioare apar când un individ “crește pe dinăuntru” și trece la nivelul următor. Spre exemplu, când nevoia de sens devine tot mai puternică și această valoare ia locul alteia care a fost poate relevantă mult timp pentru acea persoană – de exemplu “reușită”. Atunci apare sentimentul de inautenticitate – pare că nu ne mai regăsim în vechea valoare, însă ne e și teamă să ne schimbăm viețile în așa fel încât să trăim conform noii valori. E ca și cum valorile astea există pretutindeni în jur, însă frecvența noastră de rezonanță cu anumite valori sau altele se schimbă în funcție de momentul dezvoltării personale. Asta ar explica de ce unele cupluri care co-există de mult timp se simt la un moment dat ne-aliniate – parcă omul pe care îl știm de atâția ani devine străin – poate ar trebui să ne uităm tot la valorile fiecăruia și cum au evoluat ele ca să înțelegem de unde apare sentimentul că “nu mai rezonăm” sau că “fiecare a mers pe drumul lui”. Eu cred că un exercițiu de vizitare periodică (separat și împreună) a valorilor ar fi un mare cadou pe care orice cuplu conștient și-l poate face.

O primă evaluare a valorilor personale o puteți face aici. La final veți primi un raport personalizat cu valorile selectate împărțite pe niveluri de conștiință, cu teme de gândire și propuneri de exerciții.

Desigur, dincolo de etapele acestea psihologice prin care trecem toți, mai există și nenumărate diferențe individuale – vom rezona poate cu valori mai apropiate de calități sau particularități ale noastre – spre exemplu majoritatea prietenilor mei artiști au valoarea “creativitate” în topul valorilor personale – ne putem întreba dacă talentele lor artistice i-au predispus la a îmbrățișa această valoare sau poate invers, creativitatea era în ei de la început și asta i-a determinat să devină artiști.

În ce măsură se schimbă valorile de-a lungul vieții?

Valorile noastre nu rămân fixe – pe măsură ce creștem și ne maturizăm sistemul nostru de valori se transformă. Psihologii vorbesc despre etapele dezvoltării individului și unii privesc această dezvoltare și din prisma evoluției conștiinței personale – cât de conștienți suntem de noi și de lumea înconjurătoare în diverse momente ale vieții – iar valorile noastre reflectă fidel stadiul de evoluție în care ne aflăm. Spre exemplu, din adolescență și până spre 25 de ani, prioritatea este să ne afirmăm propriul eu, individualitatea, iar asta ne determină să acționăm uneori impulsiv, opozițional, “pe dos” de ceea ce vor părinții noștri – valori precum “liberate”, “independență”, “succes”, “recunoaștere” – pot fi foarte importante. Mai târziu, se declanșează nevoia de sens, de contribuție și încep să devină relevante valori precum: “impact”, “autenticitate”, “colaborare”. Mulți oameni numesc această perioadă de schimbare de valori – “criza vârstei mijlocii” sau “criza de 40 de ani” care nu e musai să apară la 40 de ani – ci apare uneori mai devreme, alteori mai târziu – însă, aproape sigur, apare pentru că asta e parte din creșterea interioară firească a fiecăruia.

Așadar valorile sunt permanent în flux, într-o ierarhie inconștientă, corespunzătoare nivelului de conștiință din acel moment. Lucrul ăsta e valabil și la nivel colectiv – nu e greu, dacă privești prin filtrul valorilor, să-ți dai seama de nivelul de conștiință al unei nații. Ceea ce ar trebui poate să ne dea mult de gândit.

Dacă azi am povestit despre CE, mâine – la #PauzaDeBine – revin cu un exercițiu valoros și vă explic și CUM putem afla valorile noastre cele mai importante.

 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

7 motive pentru care e important să îți identifici valorile

Exercițiu de identificare a valorilor personale

Deciziile care îți schimbă viața

Degeaba faci ordine în jur dacă ignori dezordinea din interior

17 întrebări despre tine la final de an

7 cadouri pe care un coach bun ți le face

Cea mai importantă întrebare
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.