Bine ați venit la Inspirația săptămânii, locul în care strâng articolele care mi-au atras atenția pe parcursul unei săptămâni – mi-au oferit o soluție, m-au făcut să râd, mi-au dat o idee, etc. Le voi împărtăși cu voi în fiecare vineri seara, pentru ca voi să le puteți accesa ușor peste weekend când prindeți un moment de relaxare și vreți să citiți.

Pentru tine ca părinte

”Filip & The Terrible Twos” – Pentru că viața cu un toddler e…nemaipomenită. 🙂

”Nu mai puneți copiii la colț! (de ce este nociv pusul la colț și cu ce-l putem înlocui)” – ”Faceți cu mine acest  simplu exercițiu de empatie, vă ia mai puțin de jumătate de minut: imaginați-vă că sunteți obosit, poate flămând, furios. Vă certați cu cineva, cu soțul să zicem, care are de la voi cerințe inacceptabile. Începeți să dați din picioare și să strigați, pentru că el pare să nu vă audă. Apoi, brusc, el zice: Gata, mi-a ajuns, hai, treci la colț, cu fața la perete. Vorbim când te calmezi. Cum vă simțiți? Vă gândiți la ce-ați greșit sau la cât de nedrept e totul? Simțiți relaxarea cum vă cuprinde? Sau e furie și resentiment acolo? Exact așa, dar exact exact așa, simte și copilul pus la colț.”

”Boala de care mă tratez: Așteptarea” – ”În prima seară, când el nu dormea și mie îmi era somn pe la doișpe noaptea, după a nu-știu-câta tentativă de nani-nani-puiu-mamii, am decis să schimb perspectiva. Și accept realitatea și să mut atenția. Și, uite-așa, am făcut cea mai grozavă petrecere silențioasă din câte ați văzut. Am spart și baloane pe mut, am și dansat pe covor, să nu tropăim în altă parte, am spus povești fără să le citim, ce știți voi. Distracția de pe lume.”

”Mami, nu-l mai amenința că pleci!” – ”Eu una nu am numărat vreun Te iubesc în parc, dar Plec și te las aici am adunat de-o duzină, pe puțin. Pare o amenințare inofensivă, menită să scurteze timpul de așteptare. Copiii au o unealtă a lor aparte prin care măsoară timpul – infinitul. Ei nu se grăbesc și nu se agită. Ei nu au termene și nici locuri de ajuns. Pe ei nu îi presează nimic. Doar noi adulții, constrânși la rândul nostru, îi grăbim, îi târâm după noi și îi amenințăm că îi lăsăm în urmă.”

”Pentru unele femei sarcina este un motiv de bucurie, de împlinire. Pentru altele nu. Ce spune specialistul?” – ”Se cunosc foarte multe lucruri și s-au scris zeci de mii de articole despre depresia postpartum, însă despre depresia prenatală se știu foarte puține până la acest moment. În toată lumea, una din șapte femei însărcinate suferă de depresie.”

”Tu când ai plâns ultima dată?” – ”Eu astăzi. Și nu, nu e sfârșitul lumii, dimpotrivă, mă simt mai bine. Mi-e oarecum greu să recunosc că am plâns. Poate pare că ceva nu e în regulă cu mine, că poate am probleme – am ca toată lumea, probabil că nici mai mult, nici mai puțin. ”

”Primul an bebelușesc: bifă, griji, bifă, bifă, așteptare, bifă, nerăbdare, bifă, bifă” – ”Nu o să-ți pară niciodată rău pentru ne-bifarea la termenul general al unui milestone, dar e posibil să îți pară că în primul lui an ai fost mai mult captivă în viitor. Și ți-ai dorit constant să se facă mai mare.”

”Cu copiii la cumpărături” – ”Atunci când sunt singură cu copiii la cumpărături, oamenii, de cele mai multe ori, mă compătimesc sau se uită la mine cu milă, deznădejde sau chiar repulsie (mai ales dacă sunt nemachiată și îmbărcată mai grunge… ). De câte ori merge soțul meu cu ei, e vedetă. Un zeu coborât din Olimp. Practic, Apollo însuși.”

”Dacă aș mai fi din nou copil…” – ”Dacă aş mai fi din nou copil, le-aş spune părinţilor mei că este în regulă să îmi spună “Te iubesc!””

”Terminați cu prostiile, un copil nu are cum să se plictisească!” – ”Cred că “frica de plictiseală” este sindromul cel mai grav din ultimul timp, care afectează, culmea, nu copiii ci părinții.”

Pentru binele tău (și al familiei tale)

”Uneori e în regulă să nu mai poți” – Ne-făcutul e uneori cea mai bună soluție. Dar, ca să o vezi, trebuie să poți face un pas în spate și să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă.

”Cât te doare o jignire” – Sunt atâtea lucruri din trecut pe care le credem uitate/procesate/iertate. Până într-o zi când cineva apasă fix butonul care ne facem să ne dăm seama că nu e chiar așa.

”Am un prieten care…” – ”În primul rând ar trebui să facem un exercițiu de empatie: cum ar fi pentru mine să-mi spună cineva că ar trebui să merg la un psihoterapeut? Ce rezonanță aș avea? Iar în al doilea rând, ce m-ar convinge pe mine (dacă există ceva ce m-ar convinge) să intru într-un proces psihoterapeutic?”

”Tot ce nu vreau să fiu sunt deja” – ”Ani buni am rîs de clișeul cu copilul interior. Sigur că am rîs, doar eram complet deconectată de la mine însămi. Așa că rîdeam, ca să mă protejez. Îmi era imposibil să ajung acolo. La primele module de terapie pe copilul interior, am fost șocată să văd cît de rău puteam să mă port cu mine. Cît de puțin mă iubeam, ce lipsă de compasiune aveam pentru fetița care am fost. Încet, foarte încet, am reușit să ajung la ea, ba chiar să o iau pe genunchi.”

”Ce descoperiri care îmi aduc bucurie am făcut în primăvara asta?” – Bucuriile mici au un rol mare în starea noastră emoțională. Voi cu ce vă răsfățați?

Activități pentru copii și părinți

”Daisy craft” – Ce margarete simpatice!

”Unde MAI mergem în weekendul 4- 6 mai?” – La evenimentul cu Oana Moraru ajug sigur. Sper să trecem și pe la Dichisar. Voi?

”12+ Recomandări de Weekend în Familie la Bucureşti | 5-6 Mai” – Ce bine sunăăă!
 
Weekend cu timp și pentru voi să aveți! 
 

Citiți și articolele anterioare din seria Inspirația săptămânii aici.

Sursa foto: Pexels
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.