Magazinul de pantofi era chiar pe strada principală, pe centru cum îi spunem noi. De fapt, magazinul e încă acolo și azi. Dacă treceți prin Oradea, îl găsiți cam pe lângă magazinul de metraje. Îmi aduc aminte perfect de pantofii mei noi, negri și cu niște ținte mici aurii de o formă pe care nu o pot descrie, deși în capul meu le văd clar. Eram atât de mândră de ei! Urma să îi folosesc și la dans. Dar pe lângă pantofii mei care, fie vorba între noi, acum mi s-ar părea urâți, îmi mai aduc aminte de ceva: iubeam să merg cu mama sau cu bunica la cumpărături. Era un timp și un dar prețios pentru mine (pentru cine a ajuns pe blog mai târziu, eu mai am și doi frați mai mici așa că rar puteam ”fugi de acasă” cu mama, doar noi două).
Cred că tot de pe atunci am început să mă gândesc la cât de frumos va fi să merg la cumpărături cu fiica mea cândva! Îmi place să cred și azi că momentele pe care le vom petrece doar noi două, la cumpărături sau nu, vor deveni speciale și pentru Sara.
Antrenamentul l-am început deja, acum câteva săptămâni. Aveam de cumpărat cadouri pentru un botez, dar aveam nevoie și de câte ceva pentru ai noștri copii și pentru casă așa că am plecat cu Sara cu tot. De când suntem părinți oricum ajungem invariabil în magazinele cu articole pentru copii indiferent ce avem de fapt de cumpărat, așadar cu sau fără Sara era tot pe acolo. Ne-am dus direct la Carrefour Feeria din Băneasa fără să intrăm în alte magazine, știind că acolo găsim mereu tot ce ne trebuie, într-un singur loc.
Am mai povestit cu altă ocazie că noi suntem oameni practici și că, de cele mai multe ori, din cadourile pentru familiile cu bebeluși nu lipsesc scutecele. La câte se consumă, mereu pică bine. Dar mai aveam nevoie și de altceva așa că ne-am tot plimbat prin raionul de puericultură. Ne mai uitam la câte o zornăitoare, mai vedeam o pijama drăguță pentru Sara, mă mai aducea soțul cu picioarele pe pământ și tot așa.
E adevărat că micul meu consultant, care mi-a fost de mare folos, mai pierdea câteodată noțiunea timpului inspectând îndeaproape câte o cădiță (sau mai multe!), o oliță, o pernuță pentru baie.
Sara și-a luat teaba în serios și a inspectat cădițele cu seriozitate. Aproape că le-a dezlipit și eticheta. 🙂
Și-a pus olița și în cap. Mă bucur tare că mai avem până la antrenamentul la oliță pentru că nu suntem pregătite și Sara oricum nu stă într-un loc…
Olițele și reductoarele erau pentru ea mult mai interesante decât unghierele, forfecuțele și periuțele de dinți la care ne-am uitat. Perna de băiță lila i-a plăcut însă.
Alex mereu prefera să stea în căruciorul de cumpărături când era mic și mai trăgea eventual și câte-un pui de somn până noi ne terminam treaba. În consecință, am lăsat-o să exploreze și ne-am bucurat de încântarea ei.
I-am cumpărat o periuță nouă de dinți, tot de la Nuk, ca cea de acasă. Trebuie să vă povestesc la un moment dat cât de tare îi place să o spălăm pe dinți. Serios. 🙂
După ce am examinat minuțios articolele pentru baie și îngrijre și Sara și-a ales o periuță nouă de dinți am trecut la jucării. Fetița mea atomică m-a ajutat să inspectăm (la fel de minuțios!) tot felul de jucărele, ”zdrăngănele” și carusele pentru pătuț.
Când nu m-am putut hotărî m-a ajutat ea. Girafa a câștigat detașat.
Caruselul din poză a fost chestia ei preferată în toată plimbarea prin magazin. Greu am dezlipit-o de cutie.
Chiar și atunci când mă chinuiam să îi arăt un alt carusel ea tot cu ochii pe cutia preferată era.
La final, când bateriile Sarei începeau să dea semne de descărcare, am fugit să cumpărăm semințe de flori și pământ pentru ele, un mop și niște mere, am trecut și pe la pești – pe care Sara i-a urmărit fascinată cum înotau, am mai făcut cu ea niște piruete prin hypermarket ca să îi treacă supărarea. Una peste alta ne-am distrat, ea s-a simțit bine explorând și zâmbind la toată lumea, noi ne-am amuzat de ea și uite-așa s-a făcut ora de plecare.
Ca fetele…
Numai mâine nu-i poimâine și mă trezesc cu domnișoara mea încăpățânată prin magazine căutând mai știu eu ce chestii fistichii pe care va încerca să mă convingă să i le cumpăr.
PS: Când eram copil mi-am dorit tare să mă îmbrac la fel ca mama. Adică să fim îmbrăcate la fel, în același timp, la plimbare. Îmi imaginam cum defilăm în ținute identice și mi se părea o chestier foarte cool. Mamei nu prea i-a plăcut ideea așa că am rămas cu un vis neîmplinit. Mama, să știi că timpul nu e pierdut! 😀
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
19 Comments
Sa stii ca nici acum nu imi place sa fiu imbracata la fel 🙂 Asta nu inseamna ca nu imi plac hainele pe care le porti 😀 , insa am grija sa nu aduc cu mine la Bucuresti haine care sunt ca ale tale sau seamana cu ele ;P
Deci n-am nicio șansă, nu? :))
Ce mi-au placut pozele voastre! Sunteti minunate amandoua!
La cat mai multe iesiri la cumparaturi impreuna! 🙂
Mulțumim! 🙂
Fain!Eu deja imi imaginez cum voi merge cu fiica-mea la shoping peste ceva vreme. Dar nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang:)
Eu visez că va fi frumos şi cu zâmbete, dar în sinea mea ştiu că vom avea şi show-uri. :))
Și noi mergem împreună la cumpărături. Aproape de fiecare dată. Însă înainte de a porni, le explicăm clar copiilor de ce mergem și ce vom cumpăra. Asta ca să nu apară probleme de genul: vreau aia sau ailaltă. E interesant să mergi cu ei la cumparaturi, dar e si un pic stresant – să nu dea jos un borcan, să nu muste din fructe sau legume…
Când era mic Alex nu avea nicio treabă cu rafturile şi produsele din magazine. Îi explicam dinainte oricum cum stă treaba şi îmi amintesc doar vag vreo 2 episoade când a plâns că am refuzat să îi cumpăr ceva (plâns, nu criză în toată regula). Sara e încă mică, dar la cum o văd cred că ea va fi diferită. E foarte…berbeacă. 🙂
Ce frumos! M-a apucat un dor de fiica mea, atunci cand era micuta si mergeam impreuna prin magazine.
Te cred. Noi suntem abia la început. 🙂
Hm, sa doarma copilul in caruciorul de cumparaturi? Nu exista asa ceva la noi! Nu ca nu mi-as dori, sa ne intelegem 🙂 Da’ in 4 va duceti la cumparaturi? 🙂
Ehee…dacă te uiți prin pozele mele de pe Facebook ar trebui să găseşti una cu Alex (măricel) dormind în cărucior, cu capul pe geaca folosită ca pernă. În rest, la cumpărăturile uzuale de cele mai multe ori merge doar soțul meu. Alteori, din varii motive, ajungem toți 4. 🙂
Noi o punem in cos – cum ai pus-o tu la un moment dat si e incantata. Sau in ssc 🙂
Spor la tura urmatoare de shopping!
Si eu mă bazez pe micul meu consultant. Mereu o pun să aleagă ce haine vrea sau ce jucării să îi cumpăr 🙂
fiica’mea ar cumpara tot daca o las in raion de haine si incaltaminte! fi’miu indiferent total, pana la masini si lego. noroc ca am inceput lectii de responsabilizare si ei deja strang bani pentru ceea ce isi doresc 🙂
Şi eu am început cu Alex recent. 🙂
Felicitari pentru rabdare!
He, he, noi evitam cat de mult sa mergem la cumparaturi, in general vorbind. Daca as putea sa nu mai ajung deloc prin magazine, de nici un fel, ar fi minunat! Cu toate acestea, nu stiu cum se face ca, de la un timp, Noria (2a2l) a inceput sa se joace prin casa de-a magazinul. Cumpara si isi vinde singura chestii :))
Mi-ai adus aminte de Alex când era mic şi era în stare să se joace de-a magazinul ore în şir! Cu noi! :))
Abia astept sa merg si eu cu Bia. Sunteti adorabile!