7 ani de cand am spus “Da”

16 mai 2008. Ziua in care am spus “Da” si am devenit oficial doamna (de) Otel.

17 mai 2008 ziua in care  am reusit sa nu ma incrunt cand cineva mi-a spus ca sunt roaba. :)

Au trecut 7 ani de atunci, dar imi amintesc in detaliu acele zile de zici ca a fost acum o saptamana. 7 ani de bine (si uneori de mai putin bine), de bucurii (si uneori de tristete), de liniste (si uneori de cearta) si aproape 4 ani de Alex.

7 ani in care am crescut si am invatat impreuna, si am reconfirmat ca mariajul e un “sport” de echipa si ca:

• deciziile cele mai bune se iau impreuna, cand fiecare isi exprima punctul de vedere, preferintele, temerile, iar celalalt tine cont de ele;
• amandoi trebuie sa puna umarul la treaba, mai ales dupa ce echipa se mareste cu 1,2 sau mai multi copii – cand totul se invarte la inceput in jurul lor instrainarea pandeste dupa colt;
• sunt multe zile frumoase, sunt si zile grele, dar ele le fac pe cele frumoase si mai placute;
• fiecare are nevoie de timp pentru el si e sanatos sa fie asa;
• gesturile mici conteaza la fel de mult ca gesturile mari – important e sa fie cat mai dese;
• sa ne concentram pe ce e bine, pe ce-am reusit sa facem, pe ce iubim la celalalt;
• sa vorbim – despre orice, oricand, dar nu oricum.

Nimeni nu e perfect, iar eu sunt fericita sa fim imperfecti impreuna.

Iubire imperfect de frumoasa va doresc si voua!