Patru aniversări, aceeași pandemie (P)

Mai sunt 60 de zile până la revelion, zice o postare pe care am văzut-o chiar înainte să încep să scriu textul pe care îl citești. Primul meu gând nici măcar nu a fost despre revelion – e adevărat că nu prea facem mare tam-tam la pragul dintre ani, ci despre cum mai e un pic și 2020 se termină. Un an pentru care am avut visuri și speranțe, un an pentru care ne-am făcut planuri în timp ce el poate râdea cu poftă de naivitatea noastră.

Nu (mai) sunt supărată pe anul ăsta pe care îl ridicasem (ca mulți alții) pe un piedestal înainte de vreme. Cred că am învățat mai multe în scenariul ăsta ciudat.

Și una dintre lecțiile valoroase pentru mine a fost aceea a renunțării (letting go) și a acceptării lucrurilor așa cum sunt.

Iau cel mai banal exemplu: zilele de naștere. Prima aniversare a fost cea a Sarei, la mai puțin de 2 săptămâni de la lockdown. Am fost tristă pentru ea că nu i-a putut avea alături pe cei din familia extinsă și am fost tristă pentru mine pentru că credeam că nu îi pot oferi o zi frumoasă. Dar am reușit. Am fost 4 și ne-am petrecut ziua făcând multe dintre lucrurile pe care Sara și le dorea.

La fix 2 săptămâni după, a venit ziua mea. N-am dus lipsă nici de flori, nici de cadouri, nici de timp pentru mine, am fost cu cel mai fain anturaj pe care mi-l puteam dori (Alex, Sara și Mircea). N-am mai fost atât de tristă, dar nici împăcată nu eram. M-am suprins gândindu-mă la câte am fi putut face dacă lucrurile ar fi fost…normale.

Până la ziua lui Alex, în iulie, nu doar că am integrat pierderea vechiului normal, dar am reușit să organizăm o mini petrecere la care au venit doar cei mai buni 2 prieteni ai lui Alex. Ne bucuram cu toții de cea mai mică libertate, după o primăvară în care ne-am simțit îngrădiți.

Săptămâna trecută a fost și ziua lui Mircea, ultima aniversare din familia noastră din acest an. Și-am fost tot doar noi 4. Dar ce a fost diferit este că nici nu ne-am gândit la ce și cum ar fi putut să fie, ci din start am pornit cu ideea de a face cea mai reușită zi cu ce aveam.

Joaca te face mare

Așa că ne-am luat liber (bine, mai mult Mircea că eu am mai ”furat” timp la laptop 😊 ) și am ales să dăm în mintea copiilor, să ne bucurăm alături de ei, să le fim parteneri faini de joacă și să râdem mult.

Alex și Sara și-au adjudecat din start rolul de lideri, iar noi i-am urmărit în tot ce ne-au propus. Și-au scos la înaintare costumele, activitățile, materialele și rechizitele de care aveau nevoie, au adăugat niște inspirație de la Mickey și prietenii lui, de la Eroii în pijama și de la Blue și familia ei simpatică și distracția era garantată.

Mai întâi i-au pregătit lui Mircea felicitări pe placul…lor! 😊 Apoi au ales să își facă măști de Blue și Bingo și s-au maimuțărit câteva minute bune. Am jucat toți 4 un boardgame nou cu Minnie și după atâta joacă statică prea li s-a acumulat energia așa că au inventat niște probe de concurs pentru ei doi – cursă cu ouă, țopăit în saci și aruncat la țintă.

Judecând după zâmbetele lor largi, aș zice că ziua lui Mircea a fost un succes, tocmai pentru că am scos maximul din situația cu distanțarea, am fost împreună și în centrul atenției au fost mai ales Sara și Alex. Și uite-așa, asemeni personajelor Disney Junior îndrăgite de copii, am profitat de provocare ca să ne amintim de ce contează cu adevărat.

Voi cum ați făcut să vă bucurați de aniversările de anul ăsta?
 
 
Citește și:

Parenting în timpul pandemiei COVID-19

20 de tips & trickspentru ca lucratul de acasă să nu fie un coșmar

Ghidul dimineților cu zâmbet – pentru părinți și copii

5 exerciții simple de mindfulness pentru copiii școlari

Exercițiu de recunoștință pentru copii

De ce e timpul special atât de…special
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.