Nu contează la ce te uiți, contează ce vezi

Voiam să îl sun pe fratele meu mijlociu, să văd cum facem să ne întâlnim și să îmi dea cheia de la apartament ca să hrănim pisicile cât timp ei vor fi plecați de Crăciun. Când am intrat în bucătărie le-am văzut. Pentru o secundă sau două m-am panicat și apoi am respirat adânc. Mircea plecase deja de acasă, iar cadourile cumpărate pentru familie, cele pe care trebuia să le ducă la fratele meu mai mic, erau unde le pregătisem mai devreme. Le uitase acasă…

Putem să văd partea complicată, a timpului pierdut, a drumului în plus pe care Mircea trebuia să îl facă sau la cum ne va da asta programul peste cap. Am ales însă să văd doar niște cadouri uitate, ca pe un accident, ceva de care să râdem. L-am sunat pe Mircea să îi dau vestea, am fost amândoi calmi, ne-am făcut strategia ca să încapă în ziua de azi tot ce trebuie să încapă și gata.

La fel a fost cu toată pandemia asta. Copiii s-au certat zilnic, de mai multe ori, au tras de noi în toate părțile. Puteam să aleg să văd toată nebunia sau puteam să văd doar niște oameni mici și mari obosiți după un an greu, cu multe constrângeri, care au acumulat nemulțumiri, dar care sunt sănătoși și împreună. Am ales varianta a doua. Normal că n-am făcut asta tot timpul, oricât aș fi de zen și de răbdătoare, sunt om și eu. 😊

Cred însă că nu contează la ce te uiți, ci contează ce vezi. Pentru că lucrurile pe care te concentrezi se amplifică. Dacă vezi neajunsuri, se vor înmulți. Dacă alegi să vezi bucuriile – oricât de mici ar fie ele – vei începe să observi tot mai multe motive de bucurie în jurul tău.

Și exact asta am ales să facem noi de acest Crăciun pe care îl vom petrece tot în 4 (plus motan), așa cum am petrecut întreg anul. Vom alege să ne relaxăm, chiar dacă treaba de făcut e multă. Vom alege să ne bucurăm, chiar dacă ne-am fi dorit ca aceste sărbători să arate altfel. Vom alege să ne plimbăm în pădure, chiar dacă vom fi tot în București. Vom alege să ne jucăm, chiar dacă asta înseamnă să facem dezordine. Vom alege să îi lăsăm pe copii să ne conducă în timpul petrecut împreună, chiar dacă am vrea să le sugerăm noi ce și cum ar fi mai logic să facem.

După ce ultimele 2 luni au fost crunte ca work from home și gestionarea tuturor activităților pe care fiecare dintre noi le-am avut de făcut, în ultimele zile am început să luăm piciorul de pe accelerație și când Alex și Sara ne-am recomandat să facem teatru de umbre într-o după-amiază târzie, am acceptat fără să stăm pe gânduri. Sigur că a însemnat să dăm puțin casa peste cap, dar am ales să vedem valoarea timpului petrecut împreună.

Copiii s-au distrat atât de tare încât ceea ce a început ca o joacă a devenit un video, apoi un video cu sunet înregistrat, apoi un video cu sunet și coloană sonoră. Vă lăsăm filmul mai jos cu speranța că vă va aduce un zâmbet pe chipuri.

 
Și nu uitați că important nu e la ce vă uitați, ci ce alegeți să vedeți. 😉
 
 
Citește și:

De ce e timpul special atât de…special

Poți fi o mamă bună chiar dacă nu ești DOAR mamă

Când copilul cere o zi de 100 de puncte

Cel mai de preț dar de Crăciun pentru copii

În ochii copiilor noștri suntem perfecți
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.