De când suntem părinții a doi copii timpul nostru s-a comprimat foarte tare și trebuie să includă pe lângă serviciu, alergătură, treburile ce țin de casă și timp de calitate cu fiecare copil în parte și cu amândoi la un loc.  De când Alex e frate mai mare el oscilează între iubirea pe care o simte față de Sara și teama că el nu mai e la fel de important cum era înainte ca ea să se nască. Ăsta e și unul din motivele pentru care ne străduim să organizăm timp special cu el de câteva ori pe săptămână.

Pentru că efectele timpului special (chiar și scurt) sunt foarte faine și noi ne-am convins de asta deja am stat de vorbă cu Otilia Mantelers, expert în parenting, despre acest concept. Sper să vă fie utile informațiile și să testați timpul special cât de curând.

Când a apărut noțiunea de timp special și de ce e timpul ăsta atât de special / de ce i se spune așa?

Timpul special este unul din modurile de conectare dintre părinte și copil încurajate de organizația Hand in Hand Parenting. El a fost denumit astfel prima oară cu peste 30 de ani în urmă de Patty Wipfler, fondatoarea organizației, unul din cei mai buni, mai calzi și profunzi oameni pe care îi cunosc. În prezent, timpul special denumit astfel este încurajat și de Laura Markham (prietenă a filosofiei Hand in Hand) și de abordarea Positive Parenting. Larry Cohen, autorul Playful Parenting îl denumește playtime. Stanley Greenspan, psihiatru recunoscut în toată lumea pentru un nou fel de a ne raporta la copiii cu ADHD, a introdus acest timp special în relația cu acești copii, denumindu-l Floortime. A avut rezultate miraculoase cu el.

Timpul special, indiferent de cum îl numim – fiecare dintre noi îi putem diferite denumiri în familie – este un interval de timp pe care tata și mama îl oferă copilului. Regulile sunt următoarele:

• Copilul spune ce vrea să facă, iar adultul (poate fi orice adult cu care copilul interacționează) face întocmai! Cu mult entuziasm, fără să direcționeze activitatea sau jocul copilului, arătând cât de multă deschidere și fascinație poate pentru. Copilul este liderul, iar părintele îl urmează cu bucurie.
• Timpul se cronometrează, deoarece este un alt tip de atenție pe care părintele o oferă. Părintele nu se gândește la nimic altceva, nu face multitasking! Nu aranjează lucruri prin casă în timp ce e cu copilul, nu răspunde la telefon. De aceea este un timp limitat, pentru că aproape nimeni nu poate sta concentrat mai mult de o ora doar pe ce face copilul.
• Timpul special poate varia între 3 și 60 de minute, în funcție de calitatea atenției pe care părintele simte că o poate oferi.

Efectele timpului special sunt miraculoase pentru copil, deoarece acest tip de atenție concentrată scaldă sistemul limbic al creierului, care se hrănește cu atenția și conectarea oferită de părinte. În astfel de momente, copilul se va simți important, se va simți văzut, va ști că el contează cu adevărat pentru noi. Va fi mai apropiat de noi, iar noi vom fi mai fericiți, pentru că reușim să contribuim la această relație frumoasă!

De la ce vârstă putem începe timpul special cu copilul și până la ce vârstă?

Putem începe cu prima zi de viață (eu am făcut cu Kimmy și când era în burtică)! La aceste vârste micuțe, tot ce facem este să ascultăm copilul (timpul special fiind un mod de a asculta) și să răspundem la tot ce ne arată el – mergem cu el către un tablou colorat, dacă el ne indică că ar vrea să meargă într-acolo. La 8 luni mergem alături de el, de-a bușilea și suntem atenți la intențiile lui, încercând să le dăm curs. La 2 ani ne vor spune clar ce vor. La 12 ani e posibil să vrea mai rar – sau să spună că nu vor deloc. Atunci, Patty Wipfler sugerează să facem „timp special neanunțat”, adică să facem tot ce vrea copilul nostru (pre)adolescent, însă să nu îi spunem că facem timp special. Să ne bucurăm de el, având în minte cât timp putem noi oferi acea atenție jocului video pe care îl joacă (și care nouă poate nu ne place deloc – acum înțelegeți de ce e nevoie de cronometru 🙂 ?)

Cine inițiază timpul special?

Și copilul, și părintele. Având un nume, copilul va ști exact ce are nevoie atunci când se simte deconectat și, în loc să tragă pisica de coadă sau să strice jucăria frățiorului mai mic, va cere timp special! Părintele îl va iniția ori de câte ori are timp și atenție. Este bine ca timpul special să facă parte din rutina noastră, să îl facem cu fiecare copil pe care îl avem de 3-4 ori pe săptămână.

Putem face orice, oricât, oricând? Sau există reguli de urmat?

Răspunsul este DA, cu mențiunea că atunci când copilul va cere ceva cu care părintele nu este de acord, vom seta un timp special mai scurt, pentru a nu fi năpădiți de sentimente de frustrare și furie. Dacă spre exemplu ne cere 5 bomboane în situația în care noi nu suntem de acord cu dulciurile, atunci părintele va decide dacă el își va încălca această valoare a sa.

Personal, eu îmi depășesc, trecând peste valorile mele în timpul special (atunci când nu e încălcată siguranța copilului), de dragul conectării cu copilul și pentru a-i comunica de-adevăratelea acceptarea mea necondiționată – adică eu te accept pe tine, copil frumos, cu tot cu pasiunile tale nesănătoase uneori și neconforme cu valorile mele. Acest lucru nu înseamnă că în afara timpului special regula noastră va dispărea.

Care e cel mai ciudat lucru pe care copiii tăi l-au cerut în timpul special?

În general, copiii mei (ca și mulți alții care fac timp special) îmi cer lucruri care sunt limitate la noi în familie, cum ar fi dulciurile, junk-food și electronicele. Ce fac eu este să fac de 5 ori la rând aceste lucruri interzise, după care să pun o limită și să spun că vom face orice altceva data următoare, dar nu aceste lucruri interzise. În felul acesta, el va descoperi și alte moduri de a se conecta cu noi.

Aș mai adăuga că aceste lucruri interzise sunt cerute de copii pe de o parte pentru a primi ceea ce au mai puțin de obicei, iar pe de cealaltă parte pentru a ne împinge un pic granițele personale, pentru a ne arăta că e ok să mai ieșim din zona noastră de confort 🙂 .

Ne poți spune care e cel mai frumos (sau mai surprinzător) feedback pe care l-ai primit de la un părinte despre timpul special și efectele sale?

Da, am foarte multe reacții de wow de la părinți! O mămică mi-a dat acordul să spun povestea de mai jos, de aceea o scriu acum cu drag. Mamei nu îi plăcea să se joace prea mult cu fetița ei de 6 ani. De aceea, fetița nu o chema niciodată la joacă, preferând să se joace cu bunica ei. Au făcut un timp special în care fetița i-a cerut mamei să fie cățel, să meargă pe sub masă și să aducă mingea pe care fetița i-o arunca. Mama a făcut întocmai, lătrând ca un cățel, luând mingiuca de hârtie în gură și apoi ducându-i-o fetiței. Fetița o mângâia pe cap cu duioșie, iar cățelul o lingea pe mână. După acel moment, fetița a vrut mereu să se joace cu ea, iar relația lor s-a transformat miraculos! După doar 10 minute de timp special!

Spor la joacă să aveți!

 
 
Citește și:

De ce are nevoie copilul după 8 ore departe de casă

Concediu cu copiii pe Coasta de Azur: Nisa-Antibes-Èze-Monaco

Poți fi o mamă bună chiar dacă nu ești DOAR mamă

Când copilul cere o zi de 100 de puncte

Bilețele cu mesaje surpriză pentru copii

11 lucruri pe care copiii ar trebui să le audă de la părinții lor
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.