Săptămâna asta doar ieri am fost cu toții acasă, soțul meu având tot felul de întâlniri prin alte țări și ne mai reunim pe sâmbătă seara. Așa că luni și marți am tras tare să fie totul pregătit, inclusiv pentru blog pentru că îmi doream foarte tare să petrecem timp împreună. Alex a plecat de dimineață la Muzeul Satului cu colegii de grădiniță, iar noi ne-am început ziua la un atelier senzorial la Lumea lui MOMO, pentru copii de vârsta Sarei.
Mi s-a părut atât de relaxant să îi văd pe copii cu explorează, cum se studiază, cum se bucură de culori și de texturi. Ne-am jucat cu sticle senzoriale, cu eșarfe fine, cu mingiuțe colorate și piticii s-au întâlnit pentru prima dată cu nisipul kinetic. Sara a fost atât de încântată de el încât am decis să o las și acasă să se joace cu nisipul, doar că trebuie să fiu cu ochii în patru că îl mai și gustă. :)
De acolo am dat-o o fugă la Puro&Bio pentru cea mai bună și cremoasă înghețată de fistic și de acolo ne-am mutat la unul din locurile noastre preferate în materie de cafea, Beans & Dots.
Ei, dar ce am vrut eu de fapt și de drept să vă povestesc este că, fără să vreau și fără să îmi dau seama, m-am trezit că Sara îmi de mâncare! Îi place tot mai mult să se joace și să și mănânce eventual cu lingurița. Sunt zile în care se descurcă, îi e foame și nimerește gura la fix. Sunt altele în care are mai mult chef de joacă, umple lingurița cu mâncare și apoi pictează pe masă cu ea. Și, aparent, mai sunt și zile în care ea decide că e nevoie să mai condimentăm ora mesei și începe să mă hrănească pe mine. ”Sara, bagă în guriță” i-am spus la un moment dat și jap, m-am trezit cu lingurița cu spanac în gură! Nu a fost o greșeală, copila și-a luat ținta în vizor și, cu o mișcare forte hotărâtă, mi-a îndesat lingurița cu spanac în gură. Ce să zic, să-mi fie de bine. Noroc că îmi place spanacul! Și că o iubesc pe pitica asta de nu mai pot!
Și așa hrănită bine cum eram, cu un tonus ca al lui Popeye marinarul, am plecat să mă bucur și de niște timp pentru mine, cu doamne faine, la lansarea oficială a colierelor delicoase Bonbons făcute de Monica Rădulescu.
Nu mi se întâmplă des așa zile relaxante și surprinzătoare. Dovadă că azi a fost o zi urâtă și mai ales cu agenda plină și un copil care nu se mai culca. Așa că am simțit nevoia să las scrisă amintirea ei aici.
Entertainment am făcut, lucruri și locuri faine de încercat v-am recomandat. My job her is done!
Sursa foto titlu: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
4 Comments
Avem si noi o “armata” de animalute din plastic (ca sa le pot spala usor) pe care le hraneste zilnic. Uneori mai are si cate un “invitat special” din plus pe care cica il pupa si il hraneste. Mie mi se pare ca se sterge cu ei la gura :-) . Intinde lingurita si catre geam. Acolo avem vedere catre fereastra vecinei unde mai ies din cand in cand doua pisici, reale. Nu scap nici eu. De multe ori imi indeasa biscuiti sau grisine in gura (ca poate nu am inteles ca trebuie sa le mananc). Este foarte darnica. Acum, primavara, avem si pictura pe farfurie sau pe masa cu zeama de la cirese.
Păi e distracţie şi la voi! :))