Nu cred în transformări de weekend

Nu cred în transformări rapide și soluții off the shelf.
Nu cred în quick fixes.
Nu cred în workshop-uri care promit să îți schimbe viața în 90 de minute.
Nu cred că un insight puternic înseamnă automat și o transformare reală.
Nu cred că mai multă informație este răspunsul pentru orice problemă.

Nu spun asta din superioritate sau pentru că nu îmi plac workshop-urile sau experiențele scurte de învățare. Dimpotrivă, particip la cele pe care le consider potrivite și o fac cu așteptările corect calibrate. Uneori chiar avem nevoie doar de o conversație bună, o idee nouă, o oglindă, o pauză, o perspectivă diferită.

Dar conștientizarea și integrarea nu sunt sinonime. La fel cum nici integrarea nu e același lucru cu embodiment-ul. Nu îmi place să îi spun întrupare

Și cred că exact aici se rupe firul pentru foarte mulți oameni.

Niciodată nu am avut acces la mai multă informație decât acum și totuși văd oameni care știu exact ce au de făcut și continuă să NU facă acel lucru. Nu pentru că le-ar fi lene, ci pentru că informația nu rezolvă ceea ce se află dedesubt. Acumularea de informație devine uneori un mod modern de procrastinare. 

Hai să fim serioși… Dacă informația era soluția, era toți ”rezolvați” până acum.

Trăim într-o perioadă în care totul pare urgent. Totul ne cere atenția. Totul ne împinge să reacționăm rapid.

Sistemul nostru nervos a fost construit pentru ritmul în care trăim acum. Și nu, nu zic că nu avem nevoie de disconfort. El e necesar când creștem atât personal, cât și profesional. 

Dar știi în ce cred, mai ales în munca mea?

Cred în profunzime, în spațiu, în conectare și conversații reale. În procese care nu doar îți aprind un beculeț pentru două zile, ci creează condițiile pentru o transformare care poate fi susținută și trăită în viața reală.

De fapt, dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că această filozofie a fost prezentă în toată cariera mea, chiar de dinainte să o pot pune în cuvinte.

În 2007 am obținut certificarea în Situational Self-Leadership, la Oracle. A fost începutul carierei mele de trainer și facilitator. Atunci am început să lucrez cu idei precum autonomie, responsabilitate personală, self-leadership. Pe atunci nu aveam metoda proprie de lucru în profunzime și nu vorbeam despre “inner leadership”, dar sămânța era plantată.

Îmi amintesc și acum când am fost rugată să creez și să livrez un curs de time management. Leadership-ul voia să le oferim participanților instrumente: prioritizare, planificare, matricea urgent-important etc.

L-am creat și l-am livrat.

Dar ceva nenegociabil pentru mine era să avem o sesiune de follow-up la câteva săptămâni după traininguri, ca să vedem ce s-a schimbat și cum aplică colegii mei ceea ce au învățat. Și acolo am început să observ ceva foarte important. De cele mai multe ori problema nu era nici timpul, nici gestionarea lui. Problema venea din arhitectura interioară a participanților: perfecționism, lipsa limitelor, nevoia de validare, dificultatea de a spune ”nu”, teama de a nu dezamăgi, lipsa de claritate, tipare menite să îi protejeze etc.

Proasta gestionare a timpului nu era problema, ci doar un simptom care nu se rezolva cu instrumente de time management .

Cred că ăla a fost momentul care a schimbat profund felul în care înțeleg transformarea azi.

Pentru că atunci am început să observ că informația singură rareori schimbă comportamente profunde.

Oamenii nu au nevoie doar să înțeleagă ceva intelectual. Au nevoie de spațiu să proceseze, să experimenteze, să vorbească despre asta, să fie susținuți, să observe ce se întâmplă, să facă alegeri diferite de suficient de multe ori, astfel încât noua abordare să înceapă să se simtă sigură pentru ei.

De asta m-am înfuriat de fiecare dată când auzeam că participarea la cursuri și ateliere era echivalată cu “a scoate oamenii din producție”, ca și cum evoluția lor ar fi o întrerupere incomodă a muncii de făcut.

Și tot de asta am simțit mereu nevoia să creez ecosisteme, nu doar intervenții punctuale, cu atât mai mult cu cât prin munca mea eu nu îmi ajut clientele cu probleme de suprafață, ci cu transformări profunde la nivel de identitate.

Acum, când mă uit la toate programele mele din ultimii ani, văd foarte clar același tipar.

New Year, REAL You nu a fost niciodată doar despre vision boards (ele sunt ca cireașa de pe tort). De aia există și toată munca de instrospecție, dar și sesiunea de reconectare la jumătatea anului.

Successful by Design nu este doar un workshop de câteva ore. El continuă cu  o săptămână de suport pentru integrare.

Life Design a evoluat de la un simplu workshop la un program live complex, ca să pot susține participantele într-un proces solicitant într-un fel care să sprijine transformarea profundă și de durată, de la interior spre exterior.

Și mastermind-ul Joyful Business Accelerator durează nouă luni tot pentru că transformarea omului din spatele afacerii are nevoie de timp, siguranță, conectare, relație, reflecție și susținere.

Ca să poți obține schimbările pe care ți le dorești în viața, cariera sau afacerea ta, e nevoie să devii persoana care le poate implementa și susține. E nevoie de o transformare la nivel de identitate și capacitate, în condiții de siguranță pentru sistemul nervos, prin antrenarea abilității de inner leadership.

Perioadele dificile nu ne arată doar cât de bună este strategia noastră, ci și cât de puternică și sănătoasă e relația noastră cu noi însene. Incertitudinea ne amplifică tiparele, fricile și vulnerabilitățile.

În momente de haos, zgomot și incertitudine, întrebarea nu mai este doar ”Ce strategie să aplic / Ce instrument să folosesc?”, ci:

Pot să mă aud pe mine?

Pot să rămân conectată la mine?

Pot să fac diferența între frică și intuiție?

Pot să răspund intenționat în loc să reacționez automat?

Pot să rămân centrată, să am stabilitate în interior când în jur totul e un haos tot mai accelerat?

Am încredere în mine și în capacitatea de a fi bine chiar dacă lucrurile nu îmi ies?

Pentru mine asta înseamnă inner leadership. Și avem nevoie de el mai mult decât oricând dacă vrem să putem trăi, munci, iubi și construi dintr-un loc mai conștient, mai ancorat și cu mai multă intenție și prezență.

Vremurile pe care le traversăm și deficitul de atenție pe care îl resimțim nu au nevoie de și mai multă informație. Ele cer o capacitate mai mare a sistemului nervos, mai multă prezență, mai multă maturitate interioară, mai mult inner leadership.

Asta este munca în care cred, nu pentru că e la modă sau dă bine, ci pentru că în ultimii 20 de ani am văzut-o funcționând, din nou și din nou.

Și privind în urmă, îmi dau seama că a fost mereu firul roșu al muncii mele, chiar și atunci când nu aveam cuvintele să exprim lucrurile astea.

 
 
Citește și:

Între ”știu deja” și schimbarea reală există un spațiu despre care se vorbește prea puțin

Strategia nu e suficientă dacă vrei un business de succes

Trebuie să fii serioasă ca să fii luată în serios?
 
 

Dacă ți-a plăcut articolul, cred că te vei bucura și de Connection Letters, scrisorile mele digitale săptămânale, în care împărtășesc povești personale și reflecții despre identitate, inner leadership, self-trust și designul intenționat al vieții și afacerii. Te poți abona simplu, aici.