Inca din primavara ne tot gandeam ca anul asta aniversarea lui Alex trebuie sa fie speciala. Urma sa implineasca 5 ani si sa fie frate mai mare de 4 luni si 2 zile. Am inceput sa ne gandim la locatii potrivite, mai intai afara, apoi in interior cand ne-am dat seama ca la sfarsit de iulie e posibil, ba chiar probabil sa fie foarte cald afara. Ne faceam planuri de cum sa dramuim banii ca sa poata avea petrecere si la gradi, ca in fiecare an, dar si o petrecere cu prietenii si familia.

Apoi s-a nascut Sara si ne-am ocupat de altele. La inceput de iunie am inceput sa vorbim despre ziua lui, despre ce ne-am gandit ca am putea face si unde si l-am intrebat entuziasmata daca ii place. Cu privirea trista mi-a spus ca nu vrea petrecere la gradi si ca nu vrea petrecere in general, decat daca ii chemam pe colegii de gradi acasa. Inca surprinsa de diferenta de opinii despre cum sa fie ziua lui speciala, am stat de vorba calm despre alegerea lui. In timp ce imi povestea ca el isi doreste sa fie cu noi, cu bunicii, cu unchii si cu cei mai buni 2 prieteni ai lui, ma gandeam la cat de departe era planul nostru initial de ceea ce imi spunea.

Noi ne doream sa fie in centrul atentiei, sa fie cu rasete de multi copii, cu galagie, poate ca sa compensam faptul ca atentia noastra acum e impartita la 2. Iar el, intelept cum este, isi dorea sa fie cu noi.

Asa ca am schimbat rapid planurile. I-am propus o zi fara gradi, ceea ce el a acceptat cu mare bucurie si l-am intrebat ce si-ar dori sa facem.

Asadar, de ziua lui, Alex si-a oferit un somn lung. La 10:00 prima imagine pe care a vazut-o la cei 5 ani proaspat impliniti a fost cu mami si tati si briosa aniversara cu o lumanare pe care abia astepta sa o sufle. Ii sclipeau ochii. Ce putin le trebuie copiilor sa fie fericiti!

S-a dus apoi hotarat la calendarul aniversar, a taiat peste ziua de ieri si l-a mutat pe Mickey Mouse. “E ziua mea!”

L-am dus apoi, cu ochii inchisi, in sufragerie, unde il astepta un banner cu “La multi ani!” pe care il facusem noaptea pe la 01:00. M-a intrebat daca nu imi era somn si daca chiar l-am facut noaptea. Era foarte mandru si le-a spus tuturor celor care l-au sunat sa ii ureze toate cele ca mami i-a facut noaptea o hartie mare, colorata, cu “La multi ani!” scrisa pe ea.

A plecat apoi mega incantat la cinema cu tati sa vada ce prostii mai face Scrat in Ice Age-ul nou lansat.

Seara s-a bucurat de 2 ore de joaca in compania lui V., cel mai bun prieten al sau. A fost o incantare sa ii vedem atat de fericiti. A fost o petrecere fara tort si alai, mai mult un play date de mult asteptat.

Duminica insa, am facut si petrecere. A venit toata lumea pe care Alex si-o dorea alaturi si m-am bucurat ca oameni faini ne-au intins o mana de ajutor ca totul sa iasa perfect.

Prietenii de la BluParty ne-au adus muuuuulte baloane cu heliu chiar inainte de petrecere. Dragilor, va multumim inca o data! A fost o nebunie frumoasa! Copiii nici nu s-au jucat cu altceva decat cu baloanele.

Tortul…asta a fost o poveste mai lunga. La inceput si-a dorit tort cu politisti (da, Alex e foarte hotarat in continuare sa devina politist si sa prinda hoti!). Apoi, a zis ca poate un tort cu Mickey imbracat in politist ar fi mai potrivit. Apoi a mai fost ceva dar mintea mea refuza sa coopereze. Am ajuns in final la ce vedeti mai jos si le multumim fetelor de la Cookie Jar ca ne-au sarit iar in ajutor cu un tort simpatic, si mai ales taaare gustos.

Cadourile au tot venit timp de vreo saptamana. De la racheta de tenis, la echipament de protectie (pare sa cocheteze cu ideea de a renunta la rotile ajutatoare), de la microscop, la super carti Usborne cu corpul uman si cu spatiul pe care Maya’s Amazing Bookland ni le-a livrat foarte repede (Multumim, Elena!), de la robot care se transforma in masina si pana la Lego cu elicopter (evident, de politie) toate l-au bucurat nespus.

In rest, bucurie multa, pupaturi, imbratisari, inhalare de heliu si deci multa voie buna. 🙂