Seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” e felul nostru de a ne lua la revedere de la grădiniță acum că Alex merge la școală. Ideea proiectului a apărut în primăvara lui 2017, plecând de la Școala în lume a Ioanei. În articole veți găsi părerile unor mame românce plecate în străinătate. Ele mi-au răspuns la câteva întrebări și au împărtășit experiențele lor, fără ca acestea să fie general valabile pentru toate grădinițele dintr-o anumită țară.

Mă bucur tare atunci când cititoare de-ale blogului, plecate din țară, acceptă să ne ajute în călătoria asta prin lumea grădinițelor. De data asta Claudia ne invită să aruncăm un ochi la grădinițele din Oslo, Norvegia. 

 
Ce așteptări aveai când ai căutat grădinița potrivită pentru copilul tău? 

Alegerea grădiniței în Norvegia nu este pe deplin una a părinților. Cei care doresc un loc la grădiniță de la începutul anului școlar (școala începe în Norvegia pe la jumătatea lui august) trebuie să trimită o cerere de înscriere la komună, până la 1 martie. În această cerere trebuie completate, în ordinea preferinței, cinci grădinițe, de regulă, din cartierul în care locuiește copilul. Cel mai adesea acestea sunt selectate în funcție de proximitatea de casă. Cererea aceasta se trimite online. Pe pagina komunei, la categoria “Grădinițe” se pot găsi informații despre toate grădinițele, fie ele de stat sau private, informații privind numărul de angajați cu pregătire pedagogică, masa (mâncare caldă / sandvișuri, tartine, gustări sau pachețel de acasă), eventual motto-ul grădiniței și câteva poze. Komuna face repartizarea copiilor la grădinițe (atât pentru cele private, cât și pentru cele de stat) și informează părinții până la sfârșitul lunii mai, cel târziu. Unul dintre criteriile de departajare se referă la vârsta copilului – până anul trecut, acesta trebuia să fi împlinit 1 an până la sfârșitul lunii august. De anul acesta s-a modificat pentru sfârșitul lui noiembrie. Parinții trebuie să confirme sau să refuze oferta primită de la komună în termen de 7 zile. Există posibilitatea de a contesta oferta komunei, însă totodată, cu riscul de a rămâne fără loc garantat la grădiniță. Se poate trimite cerere de înscriere la grădiniță și după această dată, însă nu se garantează disponibilitatea unui loc. Pentru mine a fost important ca grădinița să fie cât mai aproape de casă și să poată oferi copiilor cât mai multe mese. Recunosc că, în baza unei preconcepții românești, mi-am dorit mai degrabă ca grădinița să fie una privată. Mi-am dat seama mai târziu că acest lucru nu reprezintă neapărat un avantaj. Programa de lucru, abordarea personalului, materialele de lucru, dotările sunt, în principiu, foarte asemănătoare, pentru mai toate grădinițele. Principiile Montessori sau Waldorf, de exemplu, sunt încorporate într-un mod natural în grădinițele norvegiene. Există totuși și câteva grădinițe cu unul dintre aceste principii declarate (Reggio Emilia, de exemplu).

Ai ales o grădiniță privată sau de stat? De ce? 

Am ales o grădiniță privată, din cauza unei preconcepții românești, ce s-a dovedit nefondată aici.

La ce vârstă merg copiii la grădiniță? Există o vârstă minimă de la care sunt acceptați? 

În principiu, copiii merg la grădiniță de la vârsta de aproximativ un an. Cam aceasta este așteptarea societății și a statului. Există și copii care sunt înscriși la grădiniță la vârsta de trei sau patru ani. Adesea se întâmplă așa în familiile ce nu sunt 100% de origine norvegiană.

Câți copii sunt, de regulă, în grupă? 

În medie, sunt în jur de 12-15 copii în grupă. Ideea este să existe un asistent la 3 copii sub 3 ani și un asistent la șase copii între 3 și 6 ani.

Cât timp petrec copiii afară? 

Copiii petrec zilnic un minim de 2 ore afară. Somnul de prânz, dacă este încă nevoie de el, se face tot afară, în căruciorul personal.
 

Ce mănâncă cei mici? Primesc și dulciuri? După părerea ta au un meniu sănătos? Ești mulțumită?

Unele grădinițe oferă toate mesele, contra cost desigur, altele doar o masă sau o gustare, pe când altele nu oferă nicio masă, iar părinții trebuie să pregătească pachețele. În Norvegia se mănâncă foarte multe tartine/sandvișuri cu pateu, macrou în sos de tomate, somon, icre, creveți, crab sticks, chiftele de pește, budincă de pește, mezeluri, ouă (în diverse forme), cașcaval, pastă de brânză, brânză dulce, desigur asortate cu legume și salate, însă pe pâine integrală / neagră / cu secară / ovăz / spelta / knekkebrød (pâine crocantă). Micul dejun standard îl constituie o porție de fulgi de ovăz cu lapte și stafide și/sau merișoare, eventual cu dulceață și/sau scorțișoară. Copiii au două mese la grădiniță (în jur de 11:30 și 14:30), dacă mănâncă micul dejun acasă. La grădiniță nu se dau dulciuri la pachețel și, în principiu, nici nu primesc dulciuri la grădiniță. Totuși, am observat că în jurul anumitor sărbători încalcă aceste principii și le oferă copiilor dulciuri specifice (în special iarna și de Paște), însă și vara se întămplă să le ofere înghețată ici și colo. De zilele de naștere se serbează cu fructe sau un fel de mâncare – pregătite de părinți. Nu se acceptă tort sau prăjituri.

Nu sunt foarte mulțumită de modalitatea de lucru din grădinița fiului meu mai mare. Din păcate, personalul este foarte tânăr și puțin angajat la acest capitol. Fac scurtături care nu îmi convin, acesta fiind unul dintre motivele pentru care vreau să schimb grădinița, însă un astfel de proces durează destul de mult aici. De exemplu, exclud ca părinții să pună la pachet dulciuri, clătite (chiar și cele sănătoase – fără zahăr, cu făină de ovăz), însă uneori ei înșiși le-au servit așa ceva copiilor, ba chiar o dată au servit și pizza congelată.

Care e abordarea celor de la grădiniță când vine vorba de copiii răciți (cu muci și tuse)? Sunt primiți? Trimiși acasă? 

Răceala nu reprezintă un impediment. Dacă starea copilului este una destul de proastă și copilul are febră peste 38 de grade, copilul trebuie să stea acasă. De-abia după două zile fără febră copilul se poate întoarce în comunitate. Copilul va sta acasă dacă are una dintre bolile specifice copilăriei sau dacă acesta prezintă stări de vomă și/sau diaree. Mucii și tusea sunt elemente omniprezente și cotidiene în grădinițele norvegiene.

Predarea se face după o programă oficială aprobată de minister? 

Principiile sunt stabilite la nivel oficial, la fel obiectivele ce trebuie atinse de grădinițe pentru fiecare categorie de vârstă, însă fiecare grădiniță își elaborează un plan anual de lucru.

Există activități speciale? Ceva ce la noi poate nu se face. 

Nu știu exact ce se mai face sau nu se mai face în grădinițele din România, însă unul dintre lucrurile care îmi plac aici este simplul fapt că se iese afară zilnic, indiferent de condițiile de vreme, iar o dată pe săptămână se merge în excursie – fie în oraș, muzeu, parc sau în pădure, la cules de afine. A, ba da! Există o activitate care cred că la noi nu se practică, însă îi vizează pe părinți – dugnad – curățenia de primăvară, la grădiniță! Pe la jumătatea lunii mai, se stabilește o dată, la care toți părinții au obligația să vină la grădiniță și, împreună cu angajații, fac curățenie – atât în interiorul grădiniței, cât și în curtea grădiniței.

Se fac serbări? 

Da, însă nu se aseamănă mai deloc cu serbările de care îmi amintesc eu de la grădiniță și/sau școală. Copiii nu învață nimic pe de rost aici, în mod voit. Serbările sunt mai degrabă niște petreceri și pentru cei mici, dar și pentru cei mari. La grădinița fiului mai mic au organizat o petrecere de toamnă, la care au invitat toți părinții, mâncarea servită fiind gătită cu ajutorul copiilor din grupa mai mare. La sfârșit de noiembrie vor avea o petrecere la care vor servi gløgg, iar pe 13 decembrie toate grădinițele sărbătoresc Sf. Lucia, serbare la care sunt invitați și părinții. În iunie, spre sfârșitul anului, se face o petrecere de sfârșit de an, la care părinții aduc mâncarea.

Cum se face comunicarea cu părinții? 

Comunicarea cu părinții se face dimineața, când se aduce copilul la grădiniță și după-amiaza, la plecare. Altfel, se practică și grupurile private pe Facebook, comunicarea pe mail, dar și prin două ședințe generale cu părinții pe an și una, eventual două conversații în particular între părinți și personalul didactic.

Există sistem de supraveghere video? 

Nu la grădinițele de care știu eu.
 

Ce apreciezi la grădinița la care merge copilul tău? 

La grădinița unde merge fiul mai mare apreciez că sunt prietenoși, pe când la grădinița fiului mai mic apreciez că sunt profi și foarte bine organizați, cu o bună pregătire și practică pedagogică. Pe lângă toate acestea, reușesc ca, pentru un preț mai mic decât grădinița fiului mai mare, să ofere copiilor toate mesele.

De schimbat ai schimba ceva la grădiniță? Simți că i-ar lipsi ceva? 

O, da! La grădinița fiului mai mare aș schimba mai multe aspecte. În primul rând nu aș accepta ca fiica uneia dintre patroane să lucreze acolo. Din păcate, aceasta nu este suficient de dedicată și implicată în job-ul pe care ar trebui să îl facă. Aș impune ca mai multe persoane să urmeze cursurile de pedagogie necesare pentru a lucra într-o grădiniță. Aș angaja o persoană care să se ocupe în exclusivitate de pregătirea meselor. Aș introduce mai multe excursii la muzee, parcuri de distracție, excursii tematice. Deocamdată nu văd ce ar trebui schimbat la grădinița fiului mai mic și sunt foarte mulțumită.

 
Mai ai și altceva de adăugat? Ceva ce ți se pare ție relevant?

Apreciez, în general, relaxarea care domnește în grădinițele de aici, lipsa de așteptări de mici atenții, flori și/sau alte cadouri cu diverse ocazii, mai mult sau mai puțin fondate. Îmi place lipsa de ierarhii, faptul că toți ne adresăm unul altuia pe numele mic, de la copil la director de grădiniță și părinte.

Sursa foto: Shutterstock
 
 

 
Citește și celelalte articole din seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” aici.
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.