Seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” e felul nostru de a ne lua la revedere de la grădiniță acum că Alex merge la școală. Ideea proiectului a apărut în primăvara lui 2017, plecând de la Școala în lume a Ioanei. În articole veți găsi părerile unor mame românce plecate în străinătate. Ele mi-au răspuns la câteva întrebări și au împărtășit experiențele lor, fără ca acestea să fie general valabile pentru toate grădinițele dintr-o anumită țară.
Ultima oprire de anul acesta în călătoria noastră e în Anglia. Ca și data trecută, două mame ne povestesc despre experiențele lor cu grădinița. Anul viitor vom continua să vizităm și alte locuri și ale lor grădinițe și pentru asta am nevoie de ajutorul vostru. Dacă aveți prieteni sau rude în străinătate, cu copii la grădiniță, în țări despre care încă nu am vorbit, m-ar ajuta să îmi spuneți ca să le trimit chestionarul despre grădinițe. Vă foarte mulțumesc!
Ce așteptări aveai când ai căutat grădinița potrivită pentru copilul tău?
Alina: Având în vedere că deadline-ul pentru înscrieri a fost în ianuarie 2016, iar noi l-am înscris pe Alex în iulie 2016, ne doream să mai găsim locuri disponibile la grădinița unde eram arondați.
Laura: Într-o propoziție: o casă departe de casă.
Ai ales o grădiniță privată sau de stat? De ce?
Alina: De stat. Grădinițele private sunt destul de costisitoare. Da, oferă confortul unui program prelungit. Dar totuși, costul lunar de 600-800 lire ne-a determinat să ne orientăm către o grădiniță de stat. Dezavantaj: programul de doar 3 ore pe zi. Gratuit. Cu un cost suplimentar de aproximativ 220 lire lunar, ai putea înscrie copilul pentru încă 3 ore. Condiția ar fi să fie locuri disponibile și la grupa de după-amiază (noi avem program de la 9-12 ; grupa de după-amiază are program de la 12:30-15:30 ). Ghinion, nu au fost locuri, așa că singura opțiune a fost să înscriem copilul pentru 3 ore pe zi.
Laura: Am vizitat și private și de stat dar doream să o las pe fetița mea doar 4h. Cele private care erau aproape de casă nu aveau program de 4h și am ales una de stat care oferă doar 3h/zi. Răspunsurile mele s-ar putea să nu fie 100% valabile pentru grădinițele de stat cu program de 8h/zi sau 7.5h/zi.
La ce vârstă merg copiii la grădiniță? Există o vârstă minimă de la care sunt acceptați?
Alina: La nursery pot merge de la 3 ani. Pentru cei și mai mici există early years center. De la 5 ani merg la școală – reception year.
Laura: Depinde de grădiniță. La unele sunt primiți copiii și de la 6 luni, iar la grădinițele de la școală (școala aici începe la 4 ani – mult mult prea devreme după părerea mea) îi iau doar de la 3 ani.
Câți copii sunt, de regulă, în grupă?
Alina: Maxim 10.
Laura: Dacă copiii au sub 2 ani sunt 4 copii la o educatoare. Dacă au peste 2 ani sunt câte 3.
Cât timp petrec copiii afară?
Alina: Peste 80% din timp, indiferent de vreme spre disperarea noastră. Alex are din naștere amigdalele mărite și de aici multe complicații. Bronșitele sunt foarte comune la el. Când stă afară în ploaie sau vânt și se mai joacă și cu apă cu atât mai mult.
Laura: Mult. Că e ploaie sau vânt copiii sunt afară.
Ce mănâncă cei mici? Primesc și dulciuri? După părerea ta au un meniu sănătos? Ești mulțumită?
Alina: Au gustare zilnică: o cutiuță de lapte și rondele de orez expandat (rice cake), terci (porridge) sau cereale. Sănătoase sau nu, al meu copil nu prea le mănâncă. Încă nu s-a obișnuit cu gustul lor. Mănâncă dimineața acasă, înainte să plecăm, apoi ia prânzul tot acasă. Primesc și dulciuri, ca premii, din când în când. Per ansamblu, sunt mulțumită. Știu că la școală va avea 3 opțiuni de meniuri, zilnic. Și sunt sănătoase și cu foarte multe legume.
Laura: La cele private au un bucătar în grădiniță. La cea de stat, unde stă doar 3 ore, primesc doar o gustare din fructe.
Care e abordarea celor de la grădiniță când vine vorba de copiii răciți (cu muci și tuse)? Sunt primiți? Trimiși acasă?
Alina: Vai, sunt primiți oricum. Tot anotimpul rece sunt cu muci și tuse. Dar nu este o problemă pentru ei, pentru că nu apar complicații Rezistența lor fizică este peste ceea ce pot eu înțelege. La 10 grade sunt în mânecă scurtă. Cu muci, dar în mânecă scurtă. Vezi bebeluși cu piciorușe goale la 10 grade. La 17 grade eu stau în haine călduroase și tremur de frig, iar copiii englezi fac baie în locuri special amenajate, dezbrăcați.
Laura: Sunt primiți chiar și atunci când ar trebui să stea acasă după părerea mea.
Predarea se face după o programă oficială aprobată de minister?
Alina: Au criterii de pe care le urmăresc, le dezvoltă, analizează și notează: dezvoltare personală, socială, emoțională și fizică, comunicare și limbaj, matematică, alfabetizare, înțelegerea lumii și artă (expressive arts and design).
Laura: Da, Early Stage Foundation.
Există activități speciale? Ceva ce la noi poate nu se face.
Alina: Sunt conectați în continuu la lumea exterioară. Copiii se joacă mult, plantează semințe, se joacă în nămol, în nisip, cu apă și sunt lăsați să exploreze, să se cațere și să alerge. Copiii ies cu hainele murdare de la grădiniță. Nu te va analiza și nu te blamează nimeni. Educatorii sunt liberi în gândire. Copiii sunt tratați individual, nu în masă. Se lucrează poate mai mult cu un copil pe partea de phonics dacă are nevoie de mai multă susținere. Sunt învățați să gândească singuri, nu să copieze sau să imite și să facă singuri. Sunt încurajați să își manifeste personalitatea. Și să nu îți închipui că e balamuc. Sunt atât de organizați! Copiii vin cu drag la grădiniță. Nu plânge nimeni în prima zi. Asta și pentru că prima zi la nursery se pregătește din timp, cu vizite organizate, copiii însoțiți de părinți. Practic, în prima zi, copiii îi cunosc deja pe educatori. Părinții pot sta alături de copiii în primele zile, integrarea se face încet și sigur pentru copil. Binele lui primează întotdeauna. Educatorii își fac meseria din vocație și deschiși. Există comunicare permanentă între ei și părinți, prin Facebook, twitter, mesaje scrise, flyere. Zilnic primești informări, notificări. Există și seri dedicate întâlnirilor cu părinții unde se discută, individual, situația fiecărui copil, punctele forte și slabe, sfaturi.
Laura: Nu cred, nu știu dacă sunt activități speciale. Grădinița e acreditată Ofsted, care e sub umbrela guvernului și au o listă cu criterii ce trebuiesc îndeplinite de grădiniță. Sunt notate în funcție de cum sunt îndeplinite criteriile.
Se fac serbări?
Alina: Da. Dar sunt foarte interactive, distractive și scurte.
Laura: Se fac ceva serbări și zile tematice, dar nu știu prea multe.
Cum se face comunicarea cu părinții?
Alina: Așa cum am menționat, ești informat mereu prin Twitter, Facebook sau fluturașii pe care îi primești dimineața când lași copilul sau le găsești în gentuța specială la plecare, prin aplicația școlii, mesaje text sau prin apel telefonic dacă e ceva urgent.
Laura: Nu stiu prea multe. Am uitat să întreb și fetița încă nu a început grădinița.
Există sistem de supraveghere video?
Alina: Da. Aici sunt camere peste tot. Inclusiv pe străzi.
Laura: Nu cred.
Ce apreciezi la grădinița la care merge copilul tău?
Alina: Am avut vizită organizată cu Alex și am asistat la toate activitățile copiilor pe parcursul unei sesiuni de 3 ore. Am fost atât de impresionată, încât am plecat aproape plângând de bucurie. Al meu băiat nu știa să spună nici hello în engleză atunci. Educatorii au găsit cale de comunicare cu el, astfel încât l-au integrat în absolut toate activitățile. Și Alex a înțeles ce i se cerea. I-au arătat ce să facă, cum să facă. I-au zâmbit continuu, vorbindu-i la nivelul lui, știm cât de important este acest aspect. Apreciez că există respect reciproc. Există relație educator – elev. Apoi apreciez faptul că există un teren imens pentru activitățile de exterior și că se cultivă relația cu natura. Interiorul este împărțit pe zone: loc de masă, muzică, povești și cărți, etc. Totul este conceput să dezvolte personalitatea copilului.
Laura: Mi-a plăcut orarul scurt și faptul că se dau fructe ca și gustare.
De schimbat ai schimba ceva la grădiniță? Simți că i-ar lipsi ceva?
Alina: Aș schimba programul, asta ca o glumă. În rest, nu. Nu îi lipsește nimic. Copilul este cel mai important și totul este creat pentru el.
Laura: Să nu mai fie așa mulți copii bolnavi tot timpul. 🙂
Mai ai și altceva de adăugat? Ceva ce ți se pare ție relevant?
Alina: Am încercat experiența grădinței de stat în România, cu amândoi. Nu a funcționat pentru băieții mei – 1 zi cu David și 3 cu Alex au fost suficiente să îmi simt copiii traumatizați și nu exagerez. Am optat apoi, chiar dacă financiar a fost mai dificil, pentru grădinițe private. Dotarea grădinițelor private de la noi (am trecut prin vreo 4) nu se poate compara cu dotarea grădinițelor de stat de aici. Este impresionant câte resurse au la dispoziție. Costurile sunt aproape 0. Da, plătești uniforma și ți se mai cere o donație de 1 liră pe săptămână. Impresionant și dureros pentru că mie îmi pare foarte rău că nu există asta și în România. Dacă aici se poate, în alte țări se poate, de ce nu se poate și la noi? În astfel de momente mă bucur că am plecat. Deși nouă ne e greu, sigur le va fi lor mai ușor în viață.
Laura: Mi-ar plăcea să existe un fel de Ofsted și în România. Iar aici în UK să nu mai meargă copiii de la 4 ani la școală. Mi se pare îngrozitor să îi faci un program strict de școală unui copil așa mic. Spun strict pentru că aici nu ai voie să absentezi nemotivat.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și celelalte articole din seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” aici.
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Comment
foarte interesant articolul. fain