Seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” e felul nostru de a ne lua la revedere de la grădiniță acum că Alex merge la școală. Ideea proiectului a apărut în primăvara lui 2017, plecând de la Școala în lume a Ioanei. În articole veți găsi părerile unor mame românce plecate în străinătate. Ele mi-au răspuns la câteva întrebări și au împărtășit experiențele lor, fără ca acestea să fie general valabile pentru toate grădinițele dintr-o anumită țară.
M-am bucurat tare că Alexandra mi-a scris cu propunerea de a ne povesti despre experiența lor cu grădinița în Danemarca: cu mult timp petrecut afară, fără zahăr și cu educatoare care se joacă pe jos, cot la cot cu copiii.
Ce așteptări aveai când ai căutat grădinița potrivită pentru copilul tău?
Înainte ca fiul meu sa înceapă grădinița am făcut eu practică într-o grădiniță daneză, așa că știam cam la ce să mă aștept. Mi-am dorit o grădinița cu spațiu de joacă exterior cât mai mare și să fie cât mai aproape de casă.
Ai ales o grădiniță privată sau de stat? De ce?
Am ales o grădinița de stat. Aici grădinițele private sunt puține și nu foarte populare deoarece nu prea există diferențe între o grădiniță de stat și una privată. Copiii sunt la fel de bine îngrijiti și metodele pedagogice folosite sunt aceleași în grădinițele de stat ca în cele private (exceptând grădinițele cu un anumit specific, gen Waldorf). Nici diferența de preț nu este atât de mare ca în România.
La ce vârstă merg copiii la grădiniță? Există o vârstă minimă de la care sunt acceptați?
În mod normal, se începe grădinița la vârsta de 3 ani, dar copiii pot fi primiți și de la 2 ani și 9-10 luni. Copiii între 1-3 ani merg la creșă.
Câți copii sunt, de regulă, în grupă?
Sunt maxim 20 de copii și 4 adulți (educatori cu studii în domeniu și ajutoare de educatori).
Cât timp petrec copiii afară?
Minim două ore, în cazul în care plouă, ninge, bate vântul foarte tare sau este foarte frig. În condiții meteo normale petrec mai mult de două ore, uneori aproape toată ziua, mai ales vara.
Ce mănâncă cei mici? Primesc și dulciuri? După părerea ta au un meniu sănătos? Ești mulțumită?
Meniul diferă de la o grădiniță la alta. Sunt grădinițe care oferă o masă caldă și grădinițe în care copiii merg cu pachețel de acasă pentru masa principală și primesc acolo doar o gustare. Fiul meu merge la o grădiniță din a doua categorie. Îi pun eu pachet pentru masa principală, iar la ora 14:30 mai au o gustare la care primesc fructe, legume, pâine (nu albă, ci o pâine specifică daneză) cu unt, chifle cu unt. Totul este ecologic. Zahărul este interzis la noi în grădiniță. Nu primesc dulciuri și nimic cu zahăr adăugat. Nici măcar la zilele de naștere nu sunt permise torturile, prăjiturile sau dulciurile. Sunt și grădinițe care acceptă torturile la zilele de naștere, asta ține de regulile interne ale fiecărei instituții.
Care e abordarea celor de la grădiniță când vine vorba de copiii răciți (cu muci și tuse)? Sunt primiți? Trimiși acasă?
Atâta timp cât au doar muci și tuse sau strănută sunt primiți la grădinița. Aici perioada de răceli sau viroze este aproximativ toată toamna, iarna și primăvara, ar fi absurd să fie trimiși acasă. Plus că se consideră că luptând cu boala dezvoltă sistemul imunitar și îl întăresc (și așa este). Dacă au febră, boli ale copilăriei, enterocolite, viermișori sau alte boli contagioase serioase nu sunt primiți la grădiniță.
Predarea se face după o programă oficială aprobată de minister?
Da.
Există activități speciale? Ceva ce la noi poate nu se face.
Se fac foarte multe activități în afara grădiniței. Fac excursii în pădure, cu foc de tabăra și activități de explorare, excursii la muzee și castele. Sunt duși la cursuri de înot, tenis, gimnastică (aici depinde și de grădiniță). Uneori se fac chiar și excursii de mai multe zile unde copiii rămân peste noapte. Sau se organizează o noapte în care se doarme la gradiniță. Dar aceste activități pot diferi de la o grădiniță la alta.
Se fac serbări?
Nu genul de serbări care se fac în România. Copiii nu sunt puși să memoreze poezii și cântecele pe care să le recite în fața părinților. “Serbările” sunt numite petreceri și copiii au diferite activități atractive, jocuri, unele doar pentru copii altele și pentru părinți. Uneori se face grătar, alteori se merge cu mâncare de acasă și se face un bufet suedez mare. Toată lumea mănâncă împreună și se socializează cât mai mult. Aici iar e relativ pentru că intervine factorul uman, unii sunt mai sociabili, alții mai puțin, dar asta este intenția. Aceste petreceri sunt un prilej de socializare, de relaxare. Nu au absolut nimic stresant, forțat sau competitiv în ele. Copilul nu este obligat să facă absolut nimic.
Cum se face comunicarea cu părinții?
Se discută zilnic, scurt, când părinții vin să ia copilul acasă. Unele instituții au întâlniri periodice cu părinții ca să discute despre evoluția copilului. La aceste întâlniri participă educatoarea principală de la grupa copilului, directoarea grădiniței și părinții, plus un translator dacă este nevoie. Alte instituții fac aceste întâlniri doar la începutul grădiniței și în cazurile în care, din diferite motive, consideră că este necesară o discuție mai amănunțită cu părinții. O dată sau de două ori pe an există o întâlnire cu toți părinții și tot personalul grădiniței. Aici nu se vorbește niciodată despre um anumit copil, nu se dau nume, ci despre organizare, despre planurile grădiniței, proiecte de viitor, evenimente, etc. În rest, comunicăm pe mail atunci când e ceva general, de exemplu programul pentru următoarea săptămână, anunțarea unei activități/excursii sau schimbări în organizarea sau personalul grădiniței.
Există sistem de supraveghere video?
Nu, cel puțin nu în grădinițele pe care le-am vizitat eu.
Ce apreciezi la grădinița la care merge copilul tău?
Multe lucruri. Faptul că este sistem Montessori, cu grupe mixte (copii de la 3 la 6 ani), mult joc liber, mult timp petrecut afară, fără sistem de recompense și pedepse. Plus personalul foarte amabil și pregătit să lucreze cu copiii, inclusiv cu cei străini care nu vorbesc limba. După 6 luni de grădiniță fiul meu a început să vorbească daneza. După un an vorbea limba bine, iar în unele situații chiar prefera să vorbească daneza. Iar ăsta este exclusiv meritul educatoarelor, noi acasă vorbind doar limba română cu el.
De schimbat ai schimba ceva la grădiniță? Simți că i-ar lipsi ceva?
Nu. Suntem multumiți de grădinița așa cum este ea.
Mai ai și altceva de adăugat? Ceva ce ți se pare ție relevant?
Relația dintre copii și educatoare este complet diferită față de grădinițele de stat din România. Aici nimeni nu este “domna educatoare”. Copiii se adresează educatoarelor pe nume, iar asta le dă un sentiment de căldură, de apropiere. Plus că educatoarele chiar se joacă cu copiii, stau pe jos și fac Lego sau construiesc împreuna castele de nisip afară. Nu contează că se murdăresc, nu vin la grădi pe tocuri și la cămașă. Vin pregătite de joaca și alergat. 🙂
Se merge pe adaptare treptată. La început stă unul dintre părinți cu copilul la grădiniță. Perioada de adaptare este în funcție de copil, nu sunt reguli stricte. Pentru ei este foarte important ca cei mici să se simtă bine la grădi și să meargă acolo cu plăcere.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și celelalte articole din seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” aici.
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply