Seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” e felul nostru de a ne lua la revedere de la grădiniță acum că Alex merge la școală. Ideea proiectului a apărut în primăvara lui 2017, plecând de la Școala în lume a Ioanei. În articole veți găsi părerile unor mame românce plecate în străinătate. Ele mi-au răspuns la câteva întrebări și au împărtășit experiențele lor, fără ca acestea să fie general valabile pentru toate grădinițele dintr-o anumită țară.

Azi ajungem în bella Italia și aflăm detalii despre grădințele de acolo de la 2 mame care au acceptat să ne povestească experiențele lor.

 
Ce așteptări aveai când ai căutat grădinița potrivită pentru copilul tău? 

Cristina: Așteptările noastre au fost acelea, ca ei, copiii noștri să aibă o perioadă de acomodare lină, educatoarele să fie blânde, și detașarea noastră mamă/copil să fie proces care să respecte “timing-ul” și identitatea copilului nostru…și așa a și fost.

Antoanella: Fiul meu, înainte de a merge la grădiniță, a mers la creșă timp de 2 ani. Am căutat o grădiniță care să folosească metoda Montesori.

Ai ales o grădiniță privată sau de stat? De ce? 

Cristina: Nu am ales! În sensul că nici nu ne-am gândit la opțiunea de alege altă grădiniță în condițiile în care noi, locuind la țară, aveam grădinița practic peste drum de casă… Evident primul interviu avut cu educatoarele înainte de a începe grădinița, ne-a dat convingerea că lucrurile se vor desfășura respectând timpul de acomodoare a copilului, în așa fel încât integrarea să fie cât mai armonioasă cu putință.

Antoanella: Am ales o grădiniță privată. Aici sunt multe grădinițe și de stat și private. Îmi place foarte mult această grădiniță pentru că e în sistem Montessori 100%. Costă mai mult decât la o altă grădiniță privată care nu are aceasta metodă.

La ce vârstă merg copiii la grădiniță? Există o vârstă minimă de la care sunt acceptați? 

Cristina: Vârsta minimă este de 3 ani împliniți sau care urmează să fie împliniți până în luna decembrie a anului în curs.

Antoanella: Se începe grădinița la vârsta de 3 ani, dar copiii pot fi primiți și la vârsta de 2 ani jumate. Depinde de evoluția copilului și de cum consideră părinții. Aici, la creșa se merge de la 3 luni la 3 ani.

Câți copii sunt, de regulă, în grupă? 

Cristina: În grupă sunt între 15/20 de copii. Aici dezvolt un pic răspunsul. Unul din lucrurile care ne plac este că grupele nu sunt în funcție de vârstă! Da, copiii sunt “catalogați” mici, mijlocii și mari, dar grupele sunt mixte (exemplul nostru: grupa galbenă și roșie). Sunt și anumite activități care se desfășoară în baza “catalogarii” de mai sus, dar în rest activitățile și proiectele se fac împreună.

Antoanella: Sunt maxim 20-25 de copiii. La fiecare 8 copii este câte o educatoare, plus ajutoare de educatoare.
 

 

Cât timp petrec copiii afară? 

Cristina: În teorie timpul petrecut afară ar trebui să fie de minim 30 de minute zilnic, în practică se uită pe fereastră și se decide pe moment.

Antoanella: În general 2-3 ore, numai dacă timpul este frumos. Dacă plouă și este frig, nu.
 

Ce mănâncă cei mici? Primesc și dulciuri? După părerea ta au un meniu sănătos? Ești mulțumită?

Cristina: Mănâncă sănătos! La începutul anului ne este dat meniul pe tot anul școlar, prestabilit de către bucătăreasa grădiniței împreună cu un doctor nutriționist. La fiecare masă prima dată se mănâncă legume, atât crude cât și fierte și toți mănâncă. Nu primesc dulciuri! În ultima marți din fiecare lună se sărbătoresc “birthday kids” din luna respectivă, bucătăreasa face tort pentru toți și suflă în lumânări. La zilele de naștere ducem doar fructe.

Antoanella: Meniul este variat și este diferit de la o grădiniță la alta. Sunt grădinițe de stat care nu au bucătărie proprie, așa că mâncarea vine din afară. În general, grădinițele private au bucătărie proprie și gătesc acolo tot ceea ce este necesar. Se mănâncă de toate, carne, peste, legume, fructe, paste. Nu se dau dulciuri.

Care e abordarea celor de la grădiniță când vine vorba de copiii răciți (cu muci și tuse)? Sunt primiți? Trimiși acasă? 

Cristina: Copilul bolnav stă acasă pentru că are nevoie de repaos și refacere. Dacă educatoarele observă că are febră sau nu se simte bine, ne sună și mergem să îi luăm de la grădi! Grădinița nu e de acord să trimitem copiii bolnavi acolo, iar noi împărtășim pe deplin acest crez.

Antoanella: Dacă sunt răciți, cu muci și tuse, sunt primiți la grădiniță. Numai în cazul în care au febra peste 37 sunt chemați părinții să vină să-l ia pe copil. Dacă se manifestă o boală a copilăriei sunt chemați părinții și între timp este ținut in așa mod sa nu fie in contact cu ceilalți copii.

Predarea se face după o programă oficială aprobată de minister? 

Cristina: Da, există o programă, dar nu e de la minister. Ea este decisă de educatoare, în funcție de implementările noilor norme în continuă schimbare date de minister. Sunt libere să aleagă tematica, atâta timp cât respectă anumite reguli.

Antoanella: Da.
 

Există activități speciale? Ceva ce la noi poate nu se face. 

Cristina: Nu știu ce se face în România, dar ei merg în vizită la azilul de bătrâni, fac proiecte în parc, vizite la castelele din împrejurimi, plimbări în pădure, la teatru, etc.

Antoanella: Da, se fac multe activități în afara grădiniției. Se fac excursii în diferite orașe, se fac activități cum ar fi culesul de măsline, cursuri de muzică, înot, engleză.

Se fac serbări? 

Cristina: Nu! “Serbarea” de sfârșit de an școlar constă de obicei într-o excursie împreună: copii, educatoare, părinți, bunici care se termină cu un picnic si jocuri pregătite de educatoare! Iar de Crăciun organizăm o tombolă și copiii un mic spectacol cu cântece, fără stres și poezii recitate la microfon, iar la final stăm toți împreună la o felie de Panettone și un ceai.

Antoanella: Se fac, dar sunt diferite de cele din România. Serbările sunt un fel de petrecere unde participă și părinții, se mănâncă împreună se pune muzica și se socializează foarte mult. Aceste serbări se fac de Crăciun și când este Carnavalul.

Cum se face comunicarea cu părinții? 

Cristina: Comunicarea cu părinții e permanentă, directă și indirectă. Directă, zilnic când duci copilul la grădiniță, îți dedică timp să îți povestească ceva sau la colocviile individuale de 2/3 ori pe an, unde vorbim despre parcurcul și adaptarea copilului. Indirectă prin bilețele lipite pe dulăpior.

Antoanella: Când mă duc să-l iau de la grădiniță, de fiecare dată mi se spune ce este de făcut. Se fac și ședințe cu părinții unde se explică programul anului. Dar niciodată nu se vorbește despre un anumit copil, doar în general. Avem și o aplicație pe telefon unde avem toate informațiile: ce a mâncat, ce activități au avut în ziua respectivă sau orice alt tip de informație. Este un profil privat pentru fiecare copil așa se respectă dreptul lor la intimitate.
 

Există sistem de supraveghere video? 

Cristina: Nu! Legea nu permite acest lucru. Și nici nu este necesar aici.

Antoanella: Doar la intrare.
 

Ce apreciezi la grădinița la care merge copilul tău? 

Cristina: Tot! Apreciem tot. “Umanul” din personalul grădiniței, respectul și iubirea cu care tratează fiecare copil în parte. Nu ne-am simțit nicio secundă discriminați.

Antonella: Îmi place foarte mult, fiind o grădiniță Montessori. Exisă grupe mixte de la 3-6 ani. Fac multe activități care dezvoltă intelectul copiilor, stau mult în aer liber. Personalul este foarte amabil, nu se ridică niciodată vocea la copii. Copii sunt încurajați să fie autonomi.

De schimbat ai schimba ceva la grădiniță? Simți că i-ar lipsi ceva? 

Cristina: Nu. Nu am schimba nimic.

Antoanella: Nu, sunt foarte mulțumită.

 
Mai ai și altceva de adăugat? Ceva ce ți se pare ție relevant?

Cristina: Cred că e cazul să schimbăm mentalități, pentru copiii noștri și viitorul lor. “Educație” e un cuvânt puternic și trebuie să îi dăm valoare! Simțim că aici ne educăm frumos copiii, atât acasă, cât și în mediul școlar.

Antoanella: Nu a nimic de adăugat.
 

Sursa foto: Shutterstock
 
 

 
Citește și celelalte articole din seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” aici.
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.