Seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” e felul nostru de a ne lua la revedere de la grădiniță acum că Alex merge la școală. Ideea proiectului a apărut în primăvara lui 2017, plecând de la Școala în lume a Ioanei. În articole veți găsi părerile unor mame românce plecate în străinătate. Ele mi-au răspuns la câteva întrebări și au împărtășit experiențele lor, fără ca acestea să fie general valabile pentru toate grădinițele dintr-o anumită țară.

Reluăm cu elan vizita la grădinițele din lumea-ntreagă. Prima oprire din 2018 este în Turcia, iar ghid ne este Cristina, mama lui Robert.

 
Ce așteptări aveai când ai căutat grădinița potrivită pentru copilul tău? 

Pentru că Robert a început grădinița la nici 2 ani, pentru noi era foarte important să găsim siguranță, igienă și un meniu adecvat (avem un copil cu restricții alimentare foarte multe).  

Ai ales o grădiniță privată sau de stat? De ce? 

Privată, printr-o coincidență… Pe când Robert era doar un bebeluș, am mers în vizită la această grădinița împreună cu o prietenă, pentru copilul ei și am rămas profund impresionată. Nu îmi imaginasem niciodată o grădiniță atât de mare, atât de dotată, personal atât de amabil, curte atât de mare și de verde, rățuște, iepurași și găini în curte. Era cam scumpă și era ca un vis pentru noi dar, când Robert avea 23 luni, am zis să încercam o luna măcar. S-au făcut 3 ani și l-aș mai fi dus încă 3! 🙂

La ce vârstă merg copiii la grădiniță? Există o vârstă minimă de la care sunt acceptați? 

Cam în jurul vârstei de 3-4 ani merg majoritatea, dar unii încep mai devreme.

Câți copii sunt, de regulă, în grupă? 

La privat încep de la 6-8 copii, grupele mici și ajung până la 15, grupele mari. Dar toate grupele au educator și asistent educator. La stat, din auzite, pot ajunge până la 30 de copii.
 

 

Cât timp petrec copiii afară? 

Mult, comparativ cu România. Depinde de zile, vreme și activități. De exemplu, la un program 7.30- 19:00, cam 4 ore le petrec în curte.

Ce mănâncă cei mici? Primesc și dulciuri? După părerea ta au un meniu sănătos? Ești mulțumită?

Mâncare gătită în bucătărie proprie. Micul dejun era format din brânză, măsline, pastă de măsline, legume, pâine cu unt (niciodată margarină), miere, gem, iaurt (fără cereale). La prânz aveau mereu mâncare gătită, supă și felul doi, diferite legume cu carne sau fără și foarte des primeau compot, budincă sau un desert cu gris după prânz. După somnul de prânz primeau plăcinte cu brânză, chifle cu brânză, spanac, o dată pe săptămână chec sau pizza. Pentru noi era meniul perfect, mâncare gătită, primeau și fasole, năut, linte, păstăi, spanac, ștevie, mazăre.

Care e abordarea celor de la grădiniță când vine vorba de copiii răciți (cu muci și tuse)? Sunt primiți? Trimiși acasă? 

Dacă fac febră, sunt trimiși acasă obilgatoriu. Dacă au doar muci și tuse depinde de starea copilului. Muci transparenți și tuse seacă pot indica și o alergie, de exemplu.

Predarea se face după o programă oficială aprobată de minister? 

Da, dar pe lângă asta ei aveau tot felul de activități atractive și nu mă refer la opționale. Ieșeau din tipar cum se zice.

Există activități speciale? Ceva ce la noi poate nu se face. 

La grădinița unde mergeam noi făceau ore de engleză, teatru, muzică și sport în programa de bază, inclus în prețul standard. Opționalele includeau karate, șah, etc. La unele grădinițe se predă religia de la vârste foarte fragede. La a noastră nu se preda.

Se fac serbări? 

Da, se fac serbări o dată pe an, de obicei la sfârșit de an. De regulă nu au poezii de recitat, ci roluri de învățat, dar nu în sensul de memorat. Unii improvizau mult. Se făceau piese de teatru.

Cum se face comunicarea cu părinții? 

Prin telefon zilnic – în timpul programului de somn al copiilor sau seara după program. Copilul era predat părintelui de către educator mereu și puteai oricând să îl întrebi orice. Sau în ședințele trimestriale sau întâlnirile individuale cu psihologul. Părintele era chemat separat în ședință dacă în urma supravegherii copilului de către psiholog, la activitățile zilnice și testările ocazionale se descoperea ceva ce trebuia corectat. De exemplu, Robert, în urma unor testări și a unei supravegheri îndeaproape, a fost descoperit că întodeauna când începea ceva dacă pe la mijloc nu se mai descurca, își pierdea motivația, începea să plângă și renunța. Psihologul ne-a chemat în ședință ca să afle dacă noi eram cauza, dacă cumva noi îi ceream mereu să fie pe primul loc, dacă îl certam când eșua. Nu era cazul însă. Era doar o treaptă a copilăriei lui. Mai avem un pas. Este ambițios rău. 🙂

Există sistem de supraveghere video? 

Nu. De câțiva ani este interzis.

Ce apreciezi la grădinița la care merge copilul tău? 

Chiar dacă salariile sunt mult mai mici decât ai crede, acele educatoare își fac meseria extrem de bine. Educatoarea în Turcia schimbă scutece dacă trebuie, merge cu copilul la toaletă și îl supraveghează sau îl ajută dacă e cazul, stă la masă cu cei mici și le povestește diverse în așa fel încât să îi antreneze să mănânce (dacă e nevoie le dă și să mănânce, chiar dacă au 4 ani). Le spune copiilor ”te iubesc” când nu se așteaptă. Îi ține în brațe pe cei care au nevoie. La grădinița, pe lângă tot ce făcea și făcea bine, niciodată nu am avut termen de plată bătut în cuie, niciodată nu am fost avertizați că vom plăti penalizări dacă întârziem 30 minute, ba din contră au deschis grădinița – gratis – cu jumătate de oră mai devreme doar pt că unii dintre noi nu aveam cum să ajungem la serviciu la timp.

De schimbat ai schimba ceva la grădiniță? Simți că i-ar lipsi ceva? 

Poate ar trebui să facă și clase primare. 🙂
 
Mai ai și altceva de adăugat? Ceva ce ți se pare ție relevant?

După 3 ani de experiență în Turcia și 1 an de experiență în România pot să adaug că dacă toți am ieși oarecum din pătrățelul nostru, dacă am fi mai implicați și emoțional în ceea ce facem lucrurile ar sta altfel. Și în Turcia sunt reguli de urmat la orice grădiniță, dar niciun manager de grădiniță nu este absurd (sau așa a fost în cazul nostru). Educatorul are mână liberă să se reinventeze. Ei devin exemple de urmat în viață pentru mulți dintre copii nu pentru cum au predat alfabetul, că asta o fac toți oricum, ci prin cum și-au arătat dragostea și compasiunea față de ei.

Sursa foto: Shutterstock
 
 
 

Citește și celelalte articole din seria ”Ce spun mamele despre grădinițele de prin lume” aici.
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.