V-ați întrebat vreodată câte NU-uri aud copiii voștri într-o zi? V-ați întrebat vreodată dacă toate NU-urile astea sunt chiar necesare? V-ați întrebat vreodată de unde vine nevoia de a le spune?
Săptămâna trecută am participat la coferința “Câte NU-uri aude un copil în fiecare zi?”, organizată de Social Moms. Dincolo de faptul că m-am bucurat că am reușit în sfârșit să ajung la unul din evenimentele lor și că m-am întâlnit cu alte mame autoare de bloguri, întâlnirea a fost foarte interesantă.
Despre cum ar fi să ne punem în papucii copiilor noștri din când în când am mai scris aici. Azi însă aș vrea să vă propun să încercați să înlocuiți o parte din NU-urile pe care copiii voștri le aud (în medie 100/zi). Nu doar că vă v-a ajuta să aveți o relație (și) mai bună cu ei, dar îi va ajuta să devină mai autonomi.
Copilul simte că nu corespunde așteptărilor
Gabriela Maalouf, trainer NLP, spune că în momentul în care copilul aude “nu fă asta”, “nu fă aia”, “nu ai motiv să plângi” el se va simți ciudat, va crede că are o problemă și că nu corespunde așteptărilor. Cu imaginea de sine afectată el se va conforma cerințelor părinților săi, gândindu-se că doar ei știu cum ar trebui el să fie și ce ar trebui să facă. Ori asta e calea sigură să ajungă un adult fără încredere în sine, care se definește prin cum îl percep alții, care va căuta să facă pe plac pentru că ceilalți știu mai bine și au dreptate. Mie asta mi se pare tare împovărător.
Cum ar fi să ascultăm puțin mai atent și să amânăm puțin NU-ul pe care poate deja îl spunem automat în multe situații în care nu e nevoie să o facem?
Câteva exemple de cum putem să îl înlocuim pe NU cu DA și cum îl putem evita oferind informații în loc:
– Mami, mergem afară?
– Nu vezi că ne pregătim de masă? |
Vs. | – Mami, mergem afară?
– Da, imediat după ce terminăm de mâncat. |
– Nu lăsa laptele pe masă! | Vs. | – Pune laptele în frigider pentru că altfel se strică. |
Calibrarea înseamnă să intri în ipostaza celuilalt, astfel încât el să vadă că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu el, iar el va fi mult mai dispus să se conecteze cu tine.
Altfel spus, mai întâi trebuie să simţi ce simte copilul pentru a te conecta mai uşor cu el.
Atunci când copilul simte emoţii negative (tristețe, furie) nu putem face decât să îi acceptăm emoţia, limitând însă comportamentul. E foarte important să îi lăsăm pe copii să îşi experimenteze trăirile, să ştie că ceea ce simt este corect şi să învețe să se bazeze pe aceste emoţii şi atunci când nu suntem lângă ei.
Acceptăm orice emoție, dar limităm anumite comportamente.
Alegeți-vă bătăliile cu înțelepciune
Otilia Mantelers a vorbit despre motivele pentru care spunem NU, despre impactul acestui cuvânt asupra copiilor și despre NU-ul blând.
E bine să îi lăsăm pe copii să experimenteze. Dacă nu o facem le transmitem mesajul că ei nu sunt buni, că ceea ce fac nu e bine și în timp ei își vor pierde curiozitatea.
Motivele pe care spunem deseori NU, de regulă sunt:
- că l-am auzit de prea mult ori la rândul nostru;
- teama să nu pățească ceva/nevoia de a-i ști în siguranță;
- că avem o stare neplăcută sau ne simțim obosiți.
De exemplu, în loc să îi spunem să nu mai sară de pe canapea pentru că e periculos, am putea să îi spunem ceva de genul “Hai să vedem cum facem să sari de acolo în siguranță”. Mesajul transmis astfel e unul puternic. Le spunem că ei pot, că sunt capabili. Curajul dobândit prin activitatea fizică se transpune mental și copiii îl vor folosi și în alte situații.
Când copilul aude numai NU ajunge să se simtă încorsetat. Nu ne putem lupta cu el pentru orice chestie, cât de mică. Poate fi foarte util să ne gândim care sunt 3 lucruri pentru care merită să ne “luptăm” cu ei, în funcție de ce simțim că putem lăsa deoparte.
O altă recomandare a Otiliei este să încercăm să gestionăm NU-urile pe care le spunem într-o zi, să le ținem evidența ca să nu exagerăm.
Iar atunci când nu îl putem evita, să folosim un NU blând. Scopul acestuia este de a pune o limită blândă unui comportament. Asta îl va ajuta pe copil să își confrunte emoțiile, să le trăiască. Cu alte cuvinte se va lăsa cu plâns. Și ăsta e un lucru bun pentru că cei mici se eliberează de toată energia negativă acumulată. Să nu ne fie frică de plâns deci.
Pașii pentru a pune limite cu un NU blând sunt:
- ascultă
- pune limita
- ascultă
Spre deosebire de NU-ul blând, NU-ul ferm e perceput ca un atac. Copiii vor ataca înapoi cel mai probabil. Sigur că vor exista situații în care din varii motive (de exemplu lipsa de timp dimineața) nu vom reuși să ne folosim de NU-ul blând. Dar e important să le spunem când nu e vina lor, să le spunem motivul (că ne grăbim, că suntem nervoși, etc.) pentru că altfel ei pot înțelege că problema e la ei.
Este rău atunci când un NU vine la pachet cu tensiune, fără empatie, fără sentimentul care îi dă copilului senzaţia că este văzut şi auzit. Însă atunci când este spus cu blândeţe, invită la vindecare.
Cum îi încurajăm pe copii să își aleagă gustări sănătoase?
Simona Carniciu, medic specialist în diabet, nutriţie şi boli metabolice, a venit cu sfaturi despre alegerea gustărilor, despre cum să spunem DA alegerilor alimentare ale copiilor, despre echilibrul dintre dietă şi activitatea fizică, despre importanța deprinderii obiceiurilor alimentare în familie.
Eu nu știam că prevalenţa supraponderii în România este de aproximativ 65% (Studiu PREDATORR şi ORO). Sigur, factorul genetic contribuie cu 5-25% la riscul de obezitate, însă trebuie să fim atenți la ce le dăm copiilor să mănânce și ce obiceiuri alimentare le formăm.
Gustările reprezintă 10-15% din totalul caloric zilnic şi oferă nutrienţi necesari creşterii şi dezvoltării, normalizează metabolismul, au rol în dezvoltarea obiceiurilor alimentare şi dezvoltă o relaţie cu alimentele şi cu familia prin alegerea făcută împreună.
Îi putem încuraja pe copii să aleagă gustări sănătoase prin:
- puterea exemplului – copiii vor face ceea ce văd, nu ceea ce li se spune;
- a le explica ce au în farfurie, să le vorbim despre ceea ce mănâncă;
- a le oferi meniuri variate, a nu restricţiona alimente şi de a le explica de ce unele nu sunt potrivite pentru ei;
- prezenţa la îndemână a gustărilor sănătoase – îi încurajăm să aleagă ceea ce le place, ţinându-i în acelaşi timp în zona sigură.
Campania “Spune Da” continuă activările desfașurate în anul 2016 si are ca scop încurajarea părinților de a le da ocazia copiilor să-și exprime propria fire, propriile alegeri și dorințe, să exploreze fără teamă de eșec, să se cunoască pe ei prin experiențe cât mai diverse. Iar acest lucru este posibil doar spunând DA cât mai des.
Sala a fost plină din nou la acest eveniment. 180 de părinți au participat la Conferința “Câte NU-uri aude un copil în fiecare zi”. Lor li s-au adăgat 39.000 de părinți care au urmărit conferința online, de acasă.
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
7 Comments
Potrivite remarci, bune sfaturi. Multumesc!
Mă bucur că sunt utile. 🙂
Multam. Mi-a venit inima la loc. Mai aveam puțin și ajungeam să cred că am pierdut o doagă pe drum de fac țup în pat împreună cu micuța mea sau mergem în genunchi prin iarbă.
Apropo de nu. Noi am impus încă de la început că are acces la toate sertarele din casa noastră și doar atât. Când mergem în vizită nu-ul este nenegociabili. Nu are ce căuta în sertarele altora. Din fericire, a înțeles destul de repede și acum toată lumea e liniștită. La fiecare nu îi oferim o alternativă cu da.
În “deplasări” şi noi avem alte reguli. Dar chiar şi acolo cred ca merge fără NU dacă nu e situație de criză şi avem timp să le explicăm ce şi cum. 🙂
Eu nu am absolut nicio problemă cu a spune NU şi nici nu demonizez aşa de tare acest cuvânt. Cred cu tărie că un copil trebuie să audă şi cuvântul NU în viaţă şi în special de la părinţi, înainte să-l audă din alte părţi şi să nu ştie ce înseamnă. Însă recunosc că uneori abuzăm de el, poate din comoditate sau din alte motive. Şi eu mă trezesc uneori spunând nu din reflex şi apoi nu îmi mai iau cuvântul înapoi pentru că mi se pare aiurea.
Despre prea mult NU vorbeam. Sunt unele situații în care spui NU, deşi poate e de fapt “nu acum”. E foarte interesant să faci exercițiul de a reformula cu “DA, când.. “.
[…] Copiii aud 100 de NU-uri pe zi. Cum facem să le mai spunem și DA? […]