Scriu rândurile pe o vreme deprimantă. Mi-e dor de soare, de cald, de diminețile în care mă trezesc cu lumina caldă de vară care îmi gâdilă genele. Noroc că visatul cu ochii deschiși nu mi-l poate lua nici cea mai nesuferită ploaie!

Mai avem de așteptat o lună întreagă până la concediul de vară și la dulcea leneveală pe care mi-am propus-o. De când mă știu am preferat vacanțele de vară, chiar și în copilărie. Iar acum, mai ales de când sunt mamă, am ajuns să îmi doresc plecări cu cât mai puține bagaje. Da, un număr mic de bagaje este pentru mine primul pas către o vacanță reușită. Să trag după mine trollere, în timp ce împing căruciorul Sarei sau să o țin în brațe în timp ce îl țin și pe Alex de mână sau să mă duc cocoșată prin aeroport de mână cu pitica atomică în timp ce sunt cu ochii în patreu după Alex și bagaje sunt prea multă mișcare și posibil să mă și enervez la un moment dat.

Ajutorul meu de încredere: copilul mai mare

Deci, bagaje cât mai puține. Dar dacă vă imaginați că a face și bagajele astea puține cu Sara prin preajmă e floare la ureche think again! În esență lucrurile decurg cam așa: eu așez hainele ei mici în valiză după o schemă elaborată și cum îmi întorc spatele Sara, pac, le-a și împrăștiat grațios pe covor; apoi le mai așez o dată, dau să plec să aduc restul și nici nu clipesc de două ori că blonda mea mică e cocoțată triumfătoare peste haine cu gura până la urechi.

Soluția salvatoare e să fac echipă la împachetat cu Alex. Fiind și suficient de mare se simte foarte mândru că își poate face singur bagajul aproape în totalitate. V-am mai zis eu că încurajarea autonomiei face minuni.

Când i-am propus prima dată să își asume un rol important în a-și face bagajul a început să se plângă că el nu poate, că e greu, că nu știe ce să aleagă. L-am asigurat că îl voi învăța și că îi voi explica ce, cum și de ce alegem.

Pentru că eu nu cred în ideea de a-i arunca pe copii în apă ca să învețe să înoate prima dată când am lucrat împreună la împachetat eu am făcut mare parte din alegeri, dar am gândit totul cu voce tare și i-am motivat fiecare decizie. A doua oară l-am întrebat pe el cum ar trebui să facem și ce haine și-ar alege punându-i întrebări ca să îl ajut să își dea seama dacă a ales corect. Acum Alex deja preia conducerea când vine vorba de făcut bagaje și îmi cere doar să fiu prin preajmă în caz că are nelămuriri. Ceea ce înseamnă (dincolo de faptul că am un băiat mare) că pot sta și cu ochii pe Sara între timp ca bagajele noastre să nu se năruie ca Mănăstirea Argeșului.

Gândim bagajul pe momente

L-am învățat pe Alex ca atunci când își face bagajul să lucreze metodic, gândind pe momente ale zilei și pe categorii, ținând cont de câte zile urmează să fim plecați:

• îmbrăcatul de dimineață: lenjerie intimă, șosete, haine pentru partea de sus a corpului (mănecă lungă și scurtă), haine pentru partea de jos a corpului (blugi și pantaloni scurți);
• somn: pijamale, cârpa lui preferată și Aricel (plușul lui preferat pentru călătorii);
• încălțăminte: sandale/papuci și adidași;
• pentru plajă: șapcă, costum de baie, crema de protecție solară, colac, minge gonflabilă;
• baie: gel de duș, pastă și periuță de dinți, piaptăn și unghieră;
• activități: jocuri, jucării și cărți. 

Când am plecat la Roma acum câteva săptămâni el m-a ajutat și cu bagajul Sarei și s-a descurcat le minune. Singurele lucruri de care uitase erau scutecele și l-a pufnit un râs colorat când i-am atras atenția: ”Mami, cum am uitat fix de scutece?!”.

Tot ce mi-a mai revenit mie de împachetat a fost partea medicală, dar Alex a stat pe lângă mine. Să nu râdeți de mine, dar eu sunt genul de om care preferă să fie prevăzător și să ia de la farmacia de acasă tot ce are nevoie. Nu că în țări străine nu am găsi produsele la nevoie, dar mă ajută pe mine psihic să știu că sunt pregătită încă de acasă. Există câteva lucruri de bază care nu ne lipsesc din bagaj, cum ar fi inhalatorul și pufurile lui Alex în caz că îl apucă tusea, un antitermic, plasturi și apa termală cu care o terorizează pe soră-sa. 

În următoare vacanță vom adăuga Gengigel de la Rontis în arsenalul meu de super mami pentru că Sara așteaptă niște măsele și canini și are momente în care suferă vizibil. Și apoi mă gândesc că poate ne-ar fi de folos o apă de mare și un ”aspirator de muci” cum îi spune Alex. Nu de alta, dar eu cu Murphy și ale sale legi m-am lămurit deja… Nu știm când ne pot lua prin surprindere răceala sau alergiile. Înțeleg de la alți părinți că Sinomarin e un descongestionant nazal de luat în calcul pentru că e 100% natural și că aspiratorul nazal Nasalou cu capete sterile funcționează foarte ok. Voi aveți experiență cu ele?

Gata, mă opresc aici că m-a apucat dorul de vacanță numai scriind despre bagaje și mai am de așteptat o lună. O lună… Hai că poți, Cristina!

 
Sursa foto: Shutterstock
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.