A trecut și prima zi de naștere a fetiței atomice. Ce repede trece timpul!

Aș putea spune că am marcat momentul cum se cuvine și că am sărbătorit 3 zile la rând. Nu de alta dar erau mulți oameni dragi pe care ni i-am dorit aproape și prea puțin spațiu în care să îi primim.

Și când zic că am sărbătorit mă refer la cel mai simplu și plăcut mod, așa cum am făcut și când a împlinit Alex un an, fără moțuri, turte și tăvi cu obiecte pline de obiecte alese după placul părinților. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva tradițiilor, dar câteodată mi se par prea multe și uneori nu le înțeleg rostul.

Așadar casa noastră a fost plină de oameni mari și oameni mici, de piciorușe care alergau vesele, de glasuri care râdeau zgomotos, de mânuțe ocupate să scoată totul de la loc, de jucării împrăștiate peste tot, de povești de altă dată, de conversații nepretențioase între părinți obosiți prieteni. Ne-au trecut pe rând pragul bebeluși de 3 luni, de 4 luni jumate, copii de 1 an jumate, aproape 2 și chiar 7 și părinții lor. A fost intens și fain. Dar și când s-a terminat, Doamne ce bine a fost să stăm puțin în liniște!

Decizia cea mai grea pentru aniversarea Sarei a fost design-ul tortului. Știam că îl vom comanda de la Grace Couture Cakes de ale căror produse ne-am îndrăgostit, știam că vrem o compoziție cu ciocolată și fructe de pădure în interior, dar exteriorul ne-a dat bătăi de cap. Am optat până la urmă pentru un tort decorat în nuanțe de roz pal și alb. Rezultatul nouă ni s-a părut fabulos.

Nu mi-am pus deloc problema de a face petrecerea altundeva decât acasă. Am simțit nevoia să decorez puțin sufrageria, să îi mai adaug un strop de culoare, așa că am căutat niște pom pomi din hârtie de mătase și i-am găsit la PrettyDeco.

Mie îmi place așa de tare cum arată sufrageria acum că am hotărât să păstrez pom pomii cel puțin până de ziua mea, după care cred că pe unii îi voi reloca în dormitor în colțișorul amenajat pentru Sara.

Cât de repede a venit ziua asta, atât de repede s-a și dus. Sara este foarte ocupată cu noile ei abilități pe care le exersează în fiecare zi. Dar despre cum e viața cu un “bebeluș” de 12 luni vă povestesc într-un articol separat.

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.