Uneori mi se întâmplă lucruri mind-blowing (și nu în sensul bun) și total neașteptate. Sunt situații din acelea care te lasă cu gura căscată și cu incapacitate temporară de a răspunde.
Nu există feedback pozitiv și negativ
For the record, feedback-ul ar trebui să aibă ca scop îmbunătățirea unei abiltăți, a unui comportament. a unor cunoștințe. Plec, deci, din start cu premisa că din punctul ăsta de vedere nu există feedback pozitiv și negativ. Există însă feedback pozitiv și feedback corectiv. Adică, până și din acesta din urmă destinatarul trebuie să învețe ceva, să poată extrage ceva util în așa fel încât data viitoare să facă mai bine.
Asta rămâne valabil, din punctul meu de vedere, chiar și pentru un feedback pozitiv. Cum ar fi să nu ne oprim la un “bravo” sau “felicitări”, ci să îi spunem persoanei respective și ce am apreciat în mod deosebit la felul în care a lucrat, a gândit sau s-a comportat? Nu de alta, dar astfel va ști ce să mai facă și altă dată.
Cum arată un feedback corect?
Printre altele, un feedback trebuie să fie constructiv. În traducere liberă, asta înseamnă că omul trebuie să poată construi pe el. Trebuie să înțeleagă exact unde a greșit, de ce se consideră greșeală, care sunt consecințele și cum să facă data viitoare ca să fie mai bine.
Niciodată un feedback corectiv nu se dă în public. Gândiți-vă și voi la cum v-ați simți dacă cineva v-ar spune că ați cam dat-o în bară, de față cu alți oameni.
Niciodată un feedback corectiv nu se dă pe un ton superior pentru că în fața unui atac creierul nostru intră în reacția de flight or fight și orice argumente ați avea de dat ele nu vor fi auzite. Trebuie să îi explicăm omului în cauză ce și cum pe un ton asertiv.
Și niciodată un feedback nu trebuie să se refere la persoana care a făcut un anumit lucru, ci la rezultatul muncii sale.
Altfel nu mai vorbim de feedback, ci vorbim de critică și nu există nimic constructiv în a critica, nu-i așa?
Și aș mai adăuga ceva. E oare treaba noastră să dăm feedback în orice situație? E potrivit? Avem competența necesară? Sau ne-a fost cerut? Că părerologi, mai mult sau mai puțin, cu toții am fost măcar o dată.
Food for thought…
Citește și:
”O tâmpenie de articol” – De ce ți-ai irosi timpul lăsând comentarii agresive?
Cea mai importantă întrebare
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
6 Comments
Într-o lume normală, așa s-ar întâmpla, însă realitatea este alta. Lucrez foarte intens și conștient cu mine pentru a oferi oamenilor din jurul meu feedback adevărat și nu critică. Uneori simt că-mi vine să spun ceva răutăcios și atunci mă opresc. Lupt cu obiceiurile pe care le-am dobândit de la cei din jurul meu. Faptul că mama, profesorii, șefii din viața mea au făcut așa, nu-mi dă nicio scuză pentru a perpetua acest comportament distructiv. Și e greu…
Poate fi greu, da, mai ales când avem nişte tipare de comportament adânc înrădăcinate. Normalul ni-l definim noi şi asta cred că e o veste bună. Succes în lupta cu obiceiurile. Paşi mici, dar siguri îţi doresc.
Am auzit odata o chestie ce mi-a ramas in memorie: ca feedbackul se da atunci cand e solicitat. Ideea era ca degeaba dai un feedback cuiva care nu e dispus sa asculte si amelioreze ceva la el/ea.
True. În relația dintre un manager şi fiecare dintre oamenii din subordinea lui feedback-ul n-ar trebui să lipsească. În mod ideal.:)
Eu fac parte dintre cei care considera pleonasm expresia “feedback constructiv”. Un feedback prin natura lui are un scop constructiv. Feedbackul poate fi pozitiv (ce a facut bine) si negativ (ce a facut prost, ce este gresit, ce poate fi imbunatatit). Orice parere cu scop distructiv sau de trezire la realitate este cu totul altceva.
De exemplu, eu nu mai pot spune cu frumosul unei persoane ca nu se poate trimite pe email un fisier de 1G. Daca am ajuns la aceeasi masa inseamna ca detine macar cunostintele minime despre online. Baza. Principalele notiuni. ABC-ul. Raspunsul meu nu mai este un feedback. Este inlocuit cu o replica mai dura. Cu unicul scop de a o responsabiliza. Daca vor sa urce la masa trebuie sa depuna un minim efort ca sa ajunga.
Înțeleg ce spui cu responsabilizarea şi cu minimul efort. Din experiența mea replicile dure nu duc neapărat la responsabilizare.