Duminica trecuta a fost o zi speciala pentru noi – La ora 09:25 Alex a implinit 3 ani. Pff…inca imi amintesc ziua in care s-a nascut in cel mai mic detaliu, parca ar fi fost ieri. Timpul trece (prea) repede.

Si cum 3 e cifra basmelor, trebuia sa marcam evenimentul corespunzator, nu?

Toata planificarea am facut-o cu cateva zile inainte doar. Pentru ca ii place sa “bucatareasca”, initial Alex a cerut sa facem noi doi tortul. Pe moment mi s-a parut solutia perfecta. L-am intrebat cu ce sa fie. Si ca sa fie clar, cand am pus intrebarea eu ma asteptam la raspunsuri de genul: ciocolata, fructe, etc…

– Cu Minnie! Si cu Mickey! Si cu ursuletul Moukie… a venit raspunsul.

Si brusc nu mi se mai parea o idee atat de buna sa facem noi tortul. Nu de alta, dar ma indoiesc ca cineva s-ar fi prins ca figurinele pe care le-as fi facut erau Minnie, Mickey sau Moukie…

Ma uitam disperata la sot. El cu greu se abtinea sa nu rada…

Asadar am ajuns la solutia de compromis, in care am facut impreuna o tarta delicioasa cu piersici ca sa gatim ceva impreuna si am comandat tort si accesorii de petrecere cu Mickey Mouse.

Sambata am rezervat-o pentru cumpararea cadoului: o bicicleta. Prima bicicleta. Si am avut noroc – am gasit-o foarte repede. Copilul in extaz. Parintii multumiti! Si cum dupa-amiaza a ramas libera, am decis sa testam bicicleta in Herastrau. Cred ca, fara sa declaram cu voce tare, amandoi ne asteptam ca mersul pe bicicleta sa fie un soi de talent innascut. Nu puteam fi mai departe de adevar! Daca mersul pe bicicleta s-ar fi facut pedaland in spate copilul nostru ar fi fost campion! Pe vremea cand eram copil, la Pegasul meu mic si rosu, daca incercam sa pedalez in spate puneam frana. Dar la bicicletele de azi, poti pedala in spate pana te plictisesti. Eh…mai exersam.

Duminica pana la pranz ne-am straduit sa facem loc pentru gatit, mers in parc si curatenie, iar seara eram pregatiti de petrecere. Ordinea si curatenia au durat fix 30 de secunde dupa sosirea primilor invitati. Am inghesuit lumea in sufragerie printre jucarii, baloane cu Mickey si mai ales muuulte baloane de sapun, dar nu conta. Veselia era la cote inalte. Am pregatit tortul, am aprins lumanarea si ne-am prezentat in camera la sarbatorit pregatiti cu traditionalul “Multi ani traiasca!” Ce multi ani traiasca si la multi ani? Nici nu m-am aplecat bine langa Alex ca lumanarea a si fost suflata. Na, nu-i nimic. Pana la urma, cine zice ca e musai sa canti inaite?

Am cantat, am aplaudat, am facut urari. Am propus sa ne faca cineva o poza: eu, Alex si tortul cel rosu cu Mickey in varf. Stateam nemiscata si zambeam  frumos la camera cand deodata lumea pufneste in ras. Langa mine, Alex muscase mana din pasta de zahar si rontaia tacticos. Am asteptat sa termine de mancat si ne-am intors privirile spre camera din nou. N-a fost sa fie…de data asta Mickey ramasese si fara urechea stanga.

Alex a fost gazda perfecta la petrecere. Eu taiam feliile de tort, el le ducea in sufragerie. Si ca sa se asigure ca totul e in regula, dupa inmanarea fiecarei farfurii a luat lingurita si a gustat, in principiu fiecare felie 🙂

Luni s-a facut petrecere si la gradi, cu toti copiii. Muzica, jocuri, distractie si tort, asa ca putem sa spunem ca Alex a petrecut timp de 3 zile (noptile a dormit bustean) de aniversarea lui de 3 ani.

La anul ziua lui va fi intr-o luni, deci avem sanse sa repetam figura 😀