Ai un obiectiv și planul perfect care să te ducă la el. Vei merge la sală, vei citi o carte, vei începe un stil de viață sănătos, vei renunța la job-ul full time și vei face freelancing, vei lua carnetul de conducere. Dar nu azi-mâine, ci la momentul potrivit. De luni. Sau de pe 1. Sau de săptămâna viitoare. Sau când vei termina nu știu ce. Sau când se va întâmpla cutare lucru. De câte ori chiar ai făcut lucrurile astea la momentele respective? Aștepți momentul potrivit poate?
“Good things come to those who wait…” – aș fi fost de acord acum ceva vreme cu zicala asta. Azi știu că lucrurile stau altfel și că dacă nu fac măcar câte un pas mic în direcția dorită s-ar putea să aștept mult și bine. Și degeaba.
Să aștepți momentul perfect sau clipa potrivită cred că este o păcăleală pe care ți-o faci singur. E o amânare. Un obicei care te ține pe loc. Și da, vorbesc din experiență. Din păcate.
Ți-ai dori să faci o schimbare, să te apuci de ceva ce pare interesant, să începi un drum nou. Dar schimbarea vine la pachet cu incertitudinea și poate nu te simți confortabil cu combinația asta. Înțeleg cum e. Mie nu îmi place deloc să nu știu exact ce mă așteaptă. Nu îmi place să go with the flow dacă nu știu unde mă duce flow-ul.
De câte ori nu m-a luat valul să încep un proiect și îmi imaginam cât de fain urma să fie. Până când mintea mea invita frica să își spună părerea. Dacă nu o să iasă? Dacă nu vine nimeni să mă vadă/asculte? Dacă nu sunt suficient de bun? Dacă eșuez? Ce-o să zică ceilalți? Dacă mă fac de râs? Teama de eșec îmi dă peste nas. Și mă gândesc că poate dacă mai trece o zi, două și o să mă simt mai pregătită și va veni momentul potrivit să fac un prim pas. Doar că tot experiența mi-a demonstrat, în repetate rânduri, că șansele să mai fac acel prim pas scad proporțional cu fiecare moment lăsat să treacă fără să profit de el.
Vestea bună e că ”mă tratez” și te invit și pe tine să faci la fel. Care e visul tău? Și care e un prim pas oricât de mărunt în direcția lui?
Unora le place să se arunce direct în apa adâncă. Dar tu nu trebuie să faci ca ei. Poți încerca apa cu degetele mai întâi. Chiar azi. Și mâine mai faci un pas și tot așa. Important e să pui lucrurile în mișcare. Nu are cum să nu fie mai bine decât să stai așteptând și să te plângi de cât de nedreaptă e viața.
Profită mai mult de azi și de acum. Ce te faci dacă vine momentul potrivit și tu ești prea ocupat cu altceva ca să îl observi?
Deci, ce îi lipsește acestui moment, de exemplu, ca să fie potrivit? Sau mai bine zis: ce de ce anume ai avea TU nevoie ca să faci acel lucru ce tot așteaptă să îi vină rândul?
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Citește și articolele anterioare din seria Pauza de bine aici.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Cum îți faci timp pentru ce e important?
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
11 Comments
Eu as avea nevoie de un pic de timp pentru mine si cred ca as putea face din asta un obiectiv. Pentru ca e deja intuneric acum,de maine incep sa imi fac unghiile – imi da o stare de bine. Cred ca o sa aplic metoda “atinge apa cu degetele” si incet, incet sa imi caut alte obiective.
There you go! Aștept poză cu unghiile colorate mâine. :)
Ei bine, eu sunt genul de persoană care, dacă are 3 ore libere, vrea să profite la maxim. Să fac sport, să citesc, să scriu, să conduc, cam tot ce ai enumerat :))) Încerc să iau lucrurile pe rând și să mă organizez, dar dacă ziua ar avea 30 de ore, ar fi ideal :)
Dacă găseşti rețeta pentru ziua cu mai multe ore o vreau şi eu. :D
Lucrurile pe care vreau să le fac necesită resurse, de timp, majoritatea lor. Iar pentru a-mi face timp ar trebui să fac o serie de compromisuri. Să refuz sau să spun Nu a devenit varianta mea temporară, pentru că timpul potrivit pentru tentații (lucruri noi) este un compromis pe care nu-s dispusă să-l fac încă.
Cât mi-a plăcut! Ultimii 5-6 ani mi-au fost marcati de decizii “acum ori niciodata” pe care le-am cântărit înainte și nu le regret deloc. Ultimii 2 ani au fost o goană permanentă după mai mult timp, care să îmi permită să fac mai multe pt mine. Și cred că am reușit. Nu încep nimic lunea sau pe 1 ale lunii. :))
Ce fain! Mă bucur pentru tine! :*
Azi. Aici. Acum. Astea-s ale noastre!
Despre mâine nu știm nimic… Azi contează și pentru suflet, și pentru minte, și pentru trup, și pentru noi, și pentru cei dragi ai noștri. Mâine e doar un plan de viitor de care, dacă suntem învățați să fugim, vom fugi când se va transforma în „astăzi”. Cu gândul la mâine…
Da. Din păcate amânăm foarte multe lucruri. Și întotdeauna ne găsim și niște motive “foarte serioase și de necontestat” pentru a ne justifica amanarile. În fond sunt doar pretexte în spatele cărora se ascunde teama, de cele mai multe ori.
Eu nu vreau decat un abdomen plat. Stiu, trebuie sa incep cu primul exercitiu de gimnastica. Dar am zis ca de maine, gata… si au venit multi maine peste mine si eu tot un abdomen rotund am :))).
Am și eu momente când aștept „momentul potrivit”. Ai mare dreptate în ce spui. Cel mai bine mă simt când iau taurul de coarne și mă avânt în necunoscut atunci când îmi doresc ceva cu adevărat. Și am observat că atunci și reușesc ce îmi propun.