Cu copiii prin Transilvania – Partea a II-a

– Mami, când mai venim aici să ne jucăm cu Pufi?

– O să mai venim într-o vacanță, bine?

– Promite-mi că mai venim! O să îmi fie dor de Pufi.

Dialogul se petrecea când ne luam rămas bun de la gazdele noastre de la Veseud la finalul vacanței de vară, după vizita noastră la sași acasă. Și i-am înțeles tristețea din fiecare cuvânt, din privirea necăjită și din colțurile gurii lăsate în jos. Până și Sara a înțeles și îl mângâia cu spor.

Ne tot gândim cum să ne organizăm concediul de vară ca să includem măcar un scurt popas la doamna Lucreția și la Veseud11. Oameni mai fain și mai dedicați decât acolo nu știu când am mai întâlnit. 

După ce ne-a trecut șocul inițial că nu aveam semnal la telefoanele mobile, deși suntem în rețele diferite eu și Mircea, am început să ne relaxăm. Râdeam de disperarea noatră de a vedea măcar o liniuță amărâtă în colțul de sus al telefonului. Na, până ne-am obișnuit gândul că poate e un semn că a venit în sfârșit vremea să ne deconectăm am aflat că exista totuși un loc cu semnal și aveam și wireless.

Copiii ar fi stat toată ziua afară. Aveau spațiu să se desfășoare în voie. Au alergat, au jucat fotbal și badminton, au pândit pisici și căței, au admirat măgari și capre, dar mai ales cerul pliiin de stele.

Mie mi-a plăcut mult camera. Îmi dădea un feeling așa fain de simplitate, de minimalism foarte relaxant. Dar locurile mele preferate erau șura transformată în sala de mese, cu tavan înalt și șemineu și terasa cu balansoar de unde îi puteam urmări pe copiii cum se aleargă cu Mircea.

Despre mâncare nu pot spune decât că era devină. Dincolo de răsfățul culinar am apreciat tare că gazdele s-au oferit să gătească separat pentru copii dacă credeam că un anumit tip de mâncare nu le va plăcea. Heaven! Am fost în multe locuri, dar deschiderea asta am găsit-o foarte rar. În plus, într-o zi mi-a fost foarte rău și aveam dureri de stomac. Doamna Lucreția mi-a pregătit supă de pui cu găluște și un piept de pui la grătar cu cel mai fin piure. 

Am băut sirop de soc să îmi ajungă până la următorul sezon și ne-am luat și pentru acasă o sticlă. Cu fiecare înghițitură mă întorceam în copilărie, în bucătăria bunicii, vedeam borcanul uriaș plin cu flori de soc și simțeam mirosul lor. Eu v-am zis că a fost răsfăț!

Într-una din zile am ajuns și la Castelul de lut din Valea Zânelor. Copiii au fost fascinați de casuțe, dar mai ales de pârâul care curgea prin apropiere. :)

După ce în prima parte a vacanței am colindat dealurile Transilvaniei în lung și în lat, bucata asta din concediu a fost pentru relaxare. Și ce bine ne-a ieșit!

Dacă ajungeți în județul Sibiu în următoarele vacanțe e musai să le treceți pragul acestor oameni de la Veseud. Cu mâna pe inimă vă spun că nu veți regreta!

 
 
Citește și:

Cu copiii prin Transilvania – Partea I

Escapadă la Bran-Râșnov-Moeciu

Pastel Chalet – Locul perfect pentru evadare în natură

Prima vacanță în patru

8 idei de jocuri în mașină
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.