Planuri pentru următoarele călătorii. Cu asta ne-am petrecut zilele liniștite dintre Crăciun și Revelion. Nu știu dacă e valabil pentru mai multă lume, deși bănuiesc că da, dar eu nu rezist în nebunia Bucureștiului fără 2 plecări măcar pe an, fie în străinătate, fie în țară. Parțial cred că se datorează și statului meu de freelancer care dacă e acasă simte să mai lucreze câte ceva. Apoi, uneori, pur și simplu mi se ia de rutina asta zilnică și se mi se activează nevoia de a călători și de a (re)descoperi alte locuri.

Trecerea la anii 2020 e pentru mine un bun prilej să trec în revistă ce s-a întâmplat în ultima decadă și paginile umplute au fost revelatoare și voi reveni cu câteva idei pe blog, poate îți vor fi de folos. Retrospectiva de azi însă o dedic miilor de kilometri străbătuți din 2010 până în 2019 inclusiv.

2010 e un an pe care nu am cum să îl uit și pentru că de Crăciun, pe lângă cadouri dădeam vestea că sunt însărcinată cu Alex, dar și pentru că am petrecut 10 zile într-unul din orașele cele mai vii pe care speram să le vizitez: New York.

2011 a însemnat, din perspectivă ”călătoricească” revenirea la Viena, orașul nostru de suflet. Eram în primele săptămâni de sarcină cu Alex și știam că altă plecare probabil nu vom avea în acel an, așa că am sorbit orașul cu poftă, să-mi ajungă.

2012 a adus, înainte de revenirea la serviciu, prima plecare de lângă Alex. Sentimentul de a fi departe de el după un an în care am fost împreună 24 din 24 a fost oribil. Primele 2 zile n-am văzut mai nimic din Paris și ce-am văzut nu mi-a plăcut pentru că eu vedeam peste tot doar copiii. Următoarele (și ultimele) 2 zile au fost minunate însă și am știut că vom reveni.

2013 a fost cu bălăceală în Turcia, în Antalya și cu o caniculă ce-l indispunea maxim pe Alex așa că a fost un concediu mai chinuit. Eu și Mircea ne-am recuperat zenul în Toscana. Ne-au plăcut și Florența și Pisa, dar am rămas în minte mai cu seamă cu Siena, San Giminano și Volterra.

2014 ne-a adus mai multe plimbări. Am încercat Antalya încă o dată cu Alex și a fost un mare succes, voinicul prinzând drag de apă. I-am făcut cunoștință și cu Viena, unde am vizitat locuri unde un copil s-ar putea simți bine. Și, nu în ultimul rând, le-am propus băieților să facem o plimbare pe Transfăgărășan. Eu mai fusesem cu ai mei și mi-am dorit să aibă și ei parte de experiență.

2015 e un an special pentru că am gustat experiența Provence. E o regiune de care m-am îndrăgostit și pe care știu sigur că o vom mai vizita, dar nu doar cu Alex, ci și cu Sara a cărei poveste acolo a început. Am revăzut și Parisul, de mână cu băieții mei. În primăvara aceluiași an am ajuns într-un city break la Munchen. Evident, Legoland nu ne-a scăpat. Tot în 2015 am început să scriu pe blog despre călătoriile noastre. 🙂

2016 ne-a adus-o pe Sara înainte de orice. Experiență de crescut copii aveam deja și am fost mult mai relaxați. La doar 4 luni ale ei am fugit pentru câteva zile la Conacul lui Maldăr, lângă Horezu. În vară am petrecut câteva zile în zona Bran-Râșnov-Moeciu, iar puțin mai târziu ne-am încărcat bateriile la Pastel Chalet, în Vama Buzăului.

2017 a însemnat prima plecare din țară cu crețulină cu tot și am ales Roma, unde ne-am intersectat și cu Miruna. 🙂 Concediul de vară l-am petrecut în Antalya, pentru prima oară cu Sara (și posibil ultima for a long time) și de unde am plecat cu Gură-Mână-Picior (Sara) și herpangină (restul). Înainte să înceapă Alex școala am petrecut câteva zile prin Transilvania și am descoperit și pensiunea de la Veseud unde ne-am întors și anul ăsta.

2018 ne-a purtat până la Barcelona acum că Sara avea proriul ei loc în avion și nu-mi mai chinuiam picioarele ținând-o în brațe. În vară am ajuns și acasă, la Oradea.

2019 a fost anul întoarcerii în Franța, unde am explorat Nisa, Antibes, Èze și Monaco. Ne-am plimbat mai mult decât speram semn că ai noștri copiii sunt deja mari.

Recapitularea asta m-a ajutat să îmi dau seama cât de multe locuri frumoase am reușit să vizităm și cât de multe vise au devenit realitate. Mi-e dor de o plecare în 2 dar șansa nu se întrevede prea curând. Totuși, cu tot ce înseamnă plecările cu copiii, când mă gândesc la ce au reținut Alex și Sara din 2019, îmi dau seama că au nevoie de timpul ăsta cu noi, călătorind și descoperind colțișoare de lume.

Așa cum se conturează lucrurile acum, 2020 va fi anul în care ne vom întoarce în Viena dar de data asta în 4 și anul în care o intenție pusă acum 2 ani va deveni realitate: concediul în Portugalia.

Îți doresc un an cu atâtea căltorii câte îți dorești și dacă știi deja pe unde te vei plimba zi-ne și nouă. 😀

 
 
Citește și:

Câte veri mai aveți împreună?

Mergeți în concediu cu copiii? Cu amândoi?!

8 idei de jocuri în mașină

Secretul zborurilor liniștite cu copiii
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.