Daca fac abstractie de traficul intens caracteristic perioadei si ma ocup de cadouri din timp ma mai pot bucura si azi de frumusetea sarbatorilor. Poate si pentru ca le traiesc alaturi de un baietel de 3 ani care intampina fiecare cadou, glob, decoratiune, etc. cu un “wow!” sincer.
Imi aduc aminte de Mos Nicolae si Mos Craciun, asa cum erau ei odata, cate unul din fiecare 🙂 , cum se lasau asteptati si cum ne pregateam noi intens pentru momentul descoperirii cadourilor. Fiecare avea o data exacta de “sosire” si asta facea ca asteptarea, desi lunga, sa fie urmata de niste emotii ce nu pot fi descrise in cuvinte.
In contrast, in ziua de azi, ne-am trezit surprinsi de o avalansa de Mosi: Mos Nicolae acasa si la gradinita, Mos Craciun la serbare, cate unul la serviciul fiecaruia dintre parinti, altii prin malluri si intr-un final ajungem si la ACEL Mos Craciun. Cel cu sania trasa de reni, pentru care impodobim bradul si care vine pe furis cand nu suntem atenti.
Si desi ma bucur ca un copil cand vad fericirea pe fata lui Alex si sclipirea din ochii lui la descoperirea cadourilor, am totusi senzatia ca poate e prea mult si ca Mosii nu mai au aceeasi valoare ca alta data.
E drept ca meseria de ajutor al lui Mos Craciun e una dintre cele mai frumoase meserii, dar gestionarea diversitatii lor devine o reala provocare cu fiecare an ce trece. La atatia Mosi care arata atat de diferit, cu costume mai mult sau mai putin reusite, cu burta, fara burta, mai inalti, mai scunzi, cu ochelari, fara ochelari, cu barba deasa sau nu prea, cu parul lung, cu parul scurt, cu ochi albastri sau verzi sau caprui, cred ca prichindeii de azi isi vor da repede seama ca la mijloc e ceva mai putina magie decat credeam noi in copilarie. Mie mi-a fost pusa deja pusa la incercare creativitatea cand Alex, vazand un Mos Craciun la televizor, mi-a spus intr-o seara: “Ala nu e Mos Craciun. E nenea cu costum de Mos Craciun”.
Voi cum va descurcati cu avalansa de Mosi si cadouri?
Leave A Reply