Sunt mamă de 9 ani.

Aseară, când Alex s-a băgat în pat devreme în speranța că va adormi rapid și ziua lui va veni deci mai repede, l-am pupat.

– E ultimul pupic de la 8 ani, mi-a spus.

– Da, mâine dimineață îți voi da primul pupic de la 9 ani, i-am răspuns.

Și-n clipa aia mi-a trecut prin minte un gând: anul viitor va împlini 10 ani. Am împins gândul la o parte și am revenit în prezent.

S-a băgat neobișnuit de⁣ devreme în pat aseară spunând că dacă doarme trece timpul mai repede și vine ziua lui. Numai că mintea lui era prea alertă așa că somnul a întârziat să vină. Nu-i nimic, mi-am spus, măcar am timp de dimineață să fac liniștită brioșele tradiționale (în fiecare dimineață când e ziua lor îi trezim cu o brioșă cu lumânare pe care o suflă înainte să se dea jos din pat).

Doar că nici socoteala mea n-a ieșit, așa că azi la 06:50, cu 10 minute înainte să sune ceasul, Alex a venit la noi în pat cu zâmbetul pe buze. Și uite-așa am făcut brioșe împreună.

Întotdeauna m-am văzut mamă de doi copii, un băiat şi o fată. Nu am crezut însă că va fi atât de greu să fiu mama de care ei au nevoie şi nici că asta presupune mult lucru cu mine. E însă una dintre cele mai frumoase, pline de sens şi de învățăminte experiență din câte am trăit.⁣

Viața cu un preadolescent gelos pe soră-sa mai mică nu e mereu uşoară, ca să mă exprim delicat, dar îl iubesc până la stele şi înapoi. 😍

A înflorit anul ăsta incredibil, chiar dacă lunile astea de pandemie și de stat închiși în casă non-stop împreună a însemnat multe ciocniri între noi. Caută să își impună punctul de vedere, se enervează din orice face sau nu face Sara, îi place matematica, e dezordonat, îi place să aibă ultimul cuvânt, ne îmbrățișează mai rar dar și când o face… E fan Harry Potter și Pikachu, îi plac plușurile la fel de mult ca atunci când era mic și le păzește cu hotărâre. Se îmbracă cu orice, mănâncă cu poftă, are principii strong și ține cu dinții de ele, în special de corectitudine (fairness). E rebel uneori și testează limite, dar e și adorabil. Descopăr în el un bun negociator care l-a convins pe taică-său să accepte o pisică în casă. Prinde curaj pe zi ce trece și rar mai văd în el copilul timid care era.

E o minune de om, cu de toate – așa cum suntem fiecare și absolut unic în lumea asta. Sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru tot ce aduce în viața noastră.
⁣
Am devenit alt om din clipa în care l-am ținut pentru prima dată în brațe la 09:25 într-o miercuri caldă de iulie acum fix 9 ani. Așa că, în fiecare an de ziua lui e şi ziua mea într-un fel.

La mulți ani, Alex! 💛⁣

 
 
Citește și:

Poți fi o mamă bună chiar dacă nu ești doar mamă

Sunt mamă de băiat și îmi place!

Sunt (și) mamă de fată și îmi place!

Cum pregătim copilul pentru apariția unui frate

Scrisoare către primul copil

Scrisoare către al doilea copil

Nu ești primul meu copil, dar ești ultimul. Și asta e ceva la fel de special.

Cum e să fii mamă pentru a doua oară
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.