Copiii mici si tabletele

Acum 1 an, de Craciun, ne-am hotarat sa ne luam tableta. Alex avea atunci 2 ani si jumatate.

Desi, evident, tableta nu era pentru el, ca orice copil a remarcat-o din prima. Si pentru ca nu ii interzicem lucruri decat daca il pun in  pericol l-am lasat sa puna mana pe ea. Sotul meu i-a pornit o aplicatie cu pian si a fost vrajit instant. Parca se nascuse cu tableta in mana. Si da, ca parinte il admiri pentru receptivitate si intuitia de a o folosi. E foarte usor sa cazi in capcana asta. Dar, cand vezi ca dupa cateva minute de folosit tableta copilul devine agitat, nervos, ca nu te mai aude si ca urla cu jale cand i-o iei, parca nu mai esti asa incantat.

Asa a fost prima noastra experienta cu tableta. Alex era si mic si ne intelegeam mai greu cu el. O primea rar si putin, se juca cu animalele care repeta ce spui si nu avea oprire. Se juca cu pisica, apoi cerea catelul (ca deh, reclamele si pop-up-urile din timpul jocului sunt gandite…). Se plictisea de catel si cerea girafa si tot asa. Chiar daca contactele cu tableta erau scurte Alex ajunsese sa mearga pe strada, sa se apropie de cate o pisica si incepea sa ii vorbeasca asteptand ca ea sa repete cele spuse. A fost amuzant pentru cateva minute dupa care am decis ca era cazul ca tableta sa ia o vacanta. Si a tot stat in vacanta in sifonierul din dormitor vreun an asa. O foloseam numai cand dormea.

Cand am plecat in concediu, pentru ca ne doream sa citim cartile de pe tableta, am decis sa o luam cu noi si sa o reintroducem in uz. Alex e suficient de mare ca sa inteleaga regulile si limitele de utilizare. Fericirea lui a fost maxima cand a vazut tableta. Si-a (re)gasit pisicile vorbitoare fara sa caute prea mult si s-a jucat cu ele de parca n-am fi ascuns tableta vreodata. Numai ca fericirea asta s-a transformat destul de repede in agitatie, butonat haotic si a culminat cu lacrimi cand i-am luat-o, desi ii anuntasem acest lucru dinainte. Dupa 30 de minute aud “vreau tableta”. Ii explic ca ea se odihneste si ca nu ne putem juca. Lacrimi din nou. Scopul nostru era sa il familiarizam cu ideea de tableta, ca sa o putem folosi oricand. Sa nu mai fie un element interzis, sa stabilim limite si sa il invatam cu masura. Primele 2 zile au fost putin mai dificile, desi deja in a doua zi o inchidea singur cand il anuntam ca s-a terminat timpul.

Acum o cere pentru cateva minute si renunta foarte usor la ea, ba chiar prefera alte jocuri si activitati. Ii multumim lui Mos Craciun pe aceasta cale pentru cadourile alese. :)

Citisem in trecut despre cum ii afecteaza tabletele pe cei mici si despre efectele nocive ale folosirii indelungate a tehnologiei cand copiii sunt lasati sa se joace singuri poate chiar si ore in sir pe tableta. Insa, avand in vedere tehnologizarea scolilor, am remarcat in cateva articole recente ca tendinta este de a trece de la interzicerea utilizarii tabletelor de catre copii la folosirea inteleapta a lor, in scop educativ, impreuna cu adultii.

Nu agreez ideea de a ii pune copilului in mana tableta sau telefonul in timp ce parintii isi vad de ale lor. Totusi, pentru copiii putin mai mari, odata intelese regulile privind timpul de utilizare si daca sunt alese jocurile sau aplicatiile potrivite, tabletele pot deveni utile. Copiii pot invata multe atata timp cat expunerea la tehnologie e de scurta durata si daca parintii participa activ.

Alex e un copil intelegator daca stii sa ii explici lucrurile. Ma astept sa isi piarda interesul fata de tableta pe care o va primi foarte rar. Si atunci o sa ne jucam impreuna cu ea ca sa existe si interactiune umana reala. In rest, joaca pe bune, singur si cu noi. De asta au copiii nevoie. De “face time”, nu de “screen time” – adica de timp petrecut urmarind si conversand cu oameni reali, nu cu niste ecrane.

Voi aveti povesti cu tablete?