Am dinții încleștați și fierbe sângele în mine!
Când crezi că toate ți s-au așezat și ție, în sfârșit, când simți că poți respira din nou, se trezește câte un om plictisit, care se crede îndreptățit să judece pe oricine după bunul lui plac și deține adevărul absolut.
Mereu am zis că nu voi scrie la nervi, dar azi îmi fac singură derogare de la regulă.
Aseară am postat pe Facebook acest articol, scris în 2015, când eram doar mamă de Alex, iar Sara era doar un vis frumos. Azi mă trezesc cu acest comentariu:
”Îmi pare rău să zic, dar cu acest articol m-ai pierdut ca și follower. Îți spun și de ce: e evident faptul că îți iubești mai mult băiatul. M-am săturat de cât de minunat e Alex și cât de inexistentă este Sara. Sper să te pună un pic pe gânduri comentariul meu. O zi bună!”
M-a pus pe gânduri comentariul doamnei? Ooo,da! Credeam că le-am auzit pe toate când am scris cel mai citit articol de pe blogul meu. Am fost înjurată, jignită, atacată, copiii mi-au fost amenințați. Toate astea pentru că am spus că nu sunt de acord ca orice străin de pe stradă să îmi pupe copiii, că așa au ei chef. Se pare însă că mai e loc de surprize.
De ce te-ai uita la data unui articol înainte să te apuci să scrii asemenea tâmpenii unui om pe care nici măcar nu îl cunoști?! De ce nu ți-ai vedea de treabă așa cum faci în toate celelalte zile când nu lași niciun comentariu pe blog? Cu ce drept mă judeci tu pe mine?
M-am săturat de hateăreală până peste cap! Toată lumea știe mai bine decât tine ce e bun pentru copilul tău. Oamenii își zâmbesc în față și se bârfesc pe la spate. Ne roade invidia că altul are și noi n-avem, că altul primește și noi nu primim.
Fiecare avem istoriile noastre și demonii noștri, rănile și frustrările proprii și fiecare avem timp limitat pe lumea asta și o viață de trăit. Hai să ne vedem de ea!
Sursa foto: Pexels
Citește și:
”O tâmpenie de articol!” – De ce ți-ai irosi timpul lăsând comentarii agresive?
Ne mai vindecăm de nesimțire vreodată?
Despre mamele care le știu pe toate pe net
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
12 Comments
Doamne, pe când credeam că le-am auzit/ citit/ văzut pe toate :)))) Cristina, capul sus și press ignore. Cred că nici nu merită să-ți bați capul … (dar îți înțeleg frustrarea!)
I usually do. Dar comentariul de azi mi s-a părut mind blowing. And not in a good way! 😀
Nu stiu daca trebuie sa-ti para rau ca ai pierdut un astfel de follower (intre noi fie vorba, eu nu cred ca nu te va mai urmari, dar sa zicem ca nu am dreptate).
Stiind, tu mai bine ca oricine, ca este o aberatie ce-a zis acea doamna, eu cred ca nu trebuia sa-i acorzi atata importanta si s-o lasi sa te supere asa. 🙂
Știu. Așa și fac de regulă. Azi am ales conștient să mă enervez și îmi asum. 🙂
Cristina, stiu ca e greu cand vin unii si critica si emit judecați de parca stiu ei mai bine, dar știi ce? Eu tot timpul ma gândesc la perspectiva lor, la cum au preluat ei mesajul, eu stiu clar ce am vrut sa transmit, dar receptorii lor cum au interpretat? Asta cred ca este mai mult despre ei, despre dureri, suferinte, nedreptati, valori greșite. Ai grija de Armonia ta, de sufletul tău si de scrierile tale bogate si cu emoție. Fiecare e cu povestea lui de viața, cu proprii “ochelari” prin care aleg sa vadă lumea. Te imbratisez si vreau sa știi ca esti minunata in tot ce faci! Eu te urmăresc cu drag.
Mulțumesc! 🙂 Știu toate teoriile despre filtrele prin care privim lumea. Azi am ales conștient să mă enervez și îmi asum asta. Câteodată mai și obosesc să fac mereu frumos, să fiu diplomată și să răspund asertiv.
Big hug!!!! E normal sa te afecteze, pentru ca pui mult suflet in ceea ce faci. Dar trebuie sa ignori si sa continui ceea ce faci, cu aceeasi pasiune. Esti un om frumos, si cine nu poate sa vada asta, are de pierdut.
Mulțumesc, Anca! Uneori ignore-ul nu ne ajută. Cred că uneori niște limite nu strică, ba sunt chiar necesare. 🙂
Cristina dragă, e foarte bine că ai ales să te enrvezi. Nervii aceștia folosesc și ei uneori la ceva. Folosesc să te ajute să te descarci, să te eliberezi de energiile negative, să te facă să te eliberezi de povara pe care altfel ai fi dus-o în spate multă vreme. Scrie, țipă, fă orice care te ajuta sa te descarci. E ok să ne descărca emoțiile negative câteodată.
A plecat? Mai bine că a plecat. Noi, cei care am rămas suntem mai fericiți fără ea. Nu avem nevoie de ” hateri” printre noi.
Best of luck! Keep going!!!
Hateri vor exista mereu și e ok așa. Dar ai dreptate, sunt în minoritate, iar comunitatea de aici e una tare faină. Vă mulțumesc pentru asta!
Astfel de comentarii sunt cele care ma fac sa ma intreb daca am pentru cine sa scriu, de fapt. Daca merita sa imi pun timpul si inspiratia la dispozitia unora care sa-mi plateasca astfel (pentru ca si eu am primit astfel de reactii de-a lungul timpului, absolut eronate si rautacioase). Si ieri citeam mizeria aceea absoluta primita de Ioana Chicet si imi confirmam parerea ca exista foarte multa ura in oamenii prosti, mereu a fost, dar in ultima vreme internetul a facilitat exhibarea ei. Poti lua o pauza de scris (ca mine acum), dupa care o sa vezi ca relativizezi mai mult. Sau poti pur si simplu ignora, da block si merge mai departe, sperand ca cei care citesc cu drag si cu folos ceea ce scrii sunt mai multi 😉
Alunița, clar pică prost! Și da, am simțit exact ce spuneai tu. Mulți nu știu ce înseamnă să scrii pe un blog, zilnic chiar, să te documentezi, să pui ideile într-o poveste, să moderezi comentarii și să răspunzi. Bine, pe unii, nici dacă ar ști toate astea, nu i-ai putea opri… În plus, din spatele unui ecran e simplu să arunci tot felul de răutăți.