Cum descoperim problemele copilului prin joaca

Joaca are un rol foarte important in dezvoltarea copiilor si poate fi exact ce ne trebuie cand incercam sa aflam ce ii supara pe cei mici.

Citind mult despre parenting am gasit multe “retete” de jocuri, despre metode si tehnici pentru…orice :) Pe unele le-am aplicat des, pe altele mai rar si pe unele inca deloc.

Spre sfarsitul unui drum lung, cand eram cu totii plictisiti de stat in masina, Alex m-a rugat sa ne jucam cu hipopotamii de plus. “Vreau sa vorbeasca” – in traducere libera asta insemna sa imi imprumut vocea plusurilor. Ne-am jucat putin, dupa are m-am gandit ca ar fi un moment oportun sa recapitulam ce urma sa se intample a doua zi dimineata cand se intorcea la gradinita dupa 2 saptamani de vacanta.

Stiam deja ca ceva il supara pentru ca devenea trist cand auzea de gradi, dar nu reusisem sa aflu de ce.

Folosind hipopotamul l-am intrebat de ce nu vrea sa mearga la gradi si sa se joace cu copiii, desi la inceput nu voia sa intre in joc, am reusit sa aflu ca se certase cu un coleg de grupa pe o jucarie.

Am avut atunci inspiratia sa iau si cel de-al doilea hipopotam si sa punem in scena conflictul.

“Hipo asta esti tu, iar hipo asta e X”. Am impartit rolurile in asa fel incat eu sa fiu Alex, iar el sa fie baietelul cu care s-a certat. Ce a urmat a fost atat de usor si de firesc de parca ne-am fi exersat replicile dinainte. Lasandu-l pe el sa conduca jocul am aflat, prin felul in care s-a purtat hipopotamul manevrat de Alex, ca un baietel ii smulsese din mana o jucarie si refuza sa i-o dea inapoi. Dar si mai important, am aflat ca Alex nu stia cum sa reactioneze, pentru ca tragea si el de jucarie cu incapatanare.

Am explorat apoi, continuand “sceneta”, variante in care el sa reactioneze in astfel de situatii.

Am folosit metoda si in cazut altor situatii incomode pentru el si am gasit variante prin care sa intre in joc cu ceilalti sau sa ii invite el la joaca. A doua zi, dupa gradi, mi-a povestit vesel despre cum s-a jucat cu copiii si cat de bine s-a simtit interactionand cu ei.

In cazul in care cel mic nu accepta “schimbul de identitati”, adica mama e mama si copilul e copilul :) puteti lasa jucariile sa isi joace propriul rol: “Hipopotamii au plecat la gradinita….”. Am incercat si varianta asta si am remarcat ca Alex folosea si exemplifica chiar si asa comportamente observate la gradi.

Voi cum reusiti sa aflati ce ii supara pe cei mici?