Acum exact o săptămână Alex pășea pentru prima dată în curtea școlii, însoțit de mine, de Mircea și de Sara. Avem drum lung în față, 13 ani de școală nu trec repede. Am tot felul de mixed feelings legate de școală, de învățământul așa cum se face la noi, dar m-am străduit foarte tare să le țin departe de Alex. El e curios și dornic să învețe și voi face tot ce ține de mine să îi țin curiozitatea asta trează cât mai mult timp.

Întâmplarea face ca unul din prietenii lui buni să îi fie coleg de școală, așa că am tot povestit cu mama lui, prietena mea, despre cum să îi ajutăm pe picii noștri să se adapteze cu ușurință la școală. Mai jos puteți citi povestea acomodării lor.

Zilele acestea am intrat, cu emoții de tot felul, în rândul părinților cu copii la școală. Un moment pe care am încercat să îl pregătim cum am știut noi, ca părinți, mai bine, astfel încât școlarului nostru drag să îi fie bine. Și vorbind cu Cristina despre asta, m-am trezit cu invitația ei de a scrie un articol despre ce și cum am făcut noi în acest proces. 🙂

Sunt unele aspecte/comportamente/reguli care au făcut și fac parte din viața noastră de ceva vreme, iar pe altele am încercat să le introducem treptat, pentru ca el să se simtă în siguranță și să se adapteze ușor.

Am început încă din primăvară să discutăm cu el deschis despre opțiunile pe care le avem în privința școlilor. După ce am ales școala, l-am luat cu noi la Ziua porților deschise, pentru a se familiariza un pic cu clădirea și pentru a putea să vadă învățătoarele.

Am început să îi povestim despre ceea ce o să învețe la școală, că va continua joaca și că doar “terenul de joacă” se schimbă,  despre faptul că unele materii o să îi placă mai mult ca celelalte și că asta este perfect normal, că o să poarte uniformă, că o să cunoască oameni noi și că asta vine la pachet cu emoții absolut normale, însă din toți oamenii aceia noi, sigur, sigur o să lege niște prietenii frumoase cu câțiva. I-am enumerat și toți copiii pe care deja îi cunoșteam, care urmau să meargă la aceeași școală.

Însă cel mai important aspect ni s-a părut acela de a vorbi mereu frumos despre școală și ce aduce ea în viața noastră. Da, știu…sistemul, guvernul, manualele, programa, etc. nu-s cele mai faine, dar astea sunt povești pentru adulți și care, expuse unui copil de 6 ani, nu fac decât să îl încarce negativ cu niște chestii pe care nu știe cum să le gestioneze. De altfel, l-am cam ferit de oamenii care își începeau discursul referitor la școală cu “Gata, s-a terminat distracția!” și alte asemenea.

I-am explicat că programul o să fie altfel, că nu mai putem ajunge ca la grădi la orice oră vrem, că o să mergem pe jos și nu cu mașina pentru că școala este la 5 minute de casă, că o să fie mai mulți copii în clasă decât erau la grădi, că acum o să fie o învățătoare, nu o educatoare și multe alte diferențe dintre grădiniță și școală. Unele i-au plăcut, altele nu, însă am dus mereu discuția spre ceea ce îi aduce bucurie, astfel încât balanța înclina spre pozitiv.

Am stabilit împreună un set de reguli, cu explicațiile aferente, pentru ca el să înțeleagă scopul lor și faptul că le respectăm pentru a ne fi bine și le-am repetat pe cele pe care deja le aplicam.

L-am învățat adresa exactă de acasă, numărul școlii, numele învățătoarei și numele clasei din care face parte. Lucrăm și la partea cu un număr de telefon al unuia dintre părinți. Știu că un smart watch sau un telefon ar rezolva lucrurile astea, însă facem tot posibilul ca siguranța și încrederea în el să se dezvolte cât mai mult anul acesta, când eu sau soțul meu, vom fi mereu la venire/plecare și să nu devină dependent de un gadget fără de care nu ar ști ce este de făcut.

Iată câteva reguli care nouă ni s-au părut potrivite:

• Mâinile se spală după fiecare drum la toaletă și înainte de fiecare gustare pe care o servește. Dacă nu curge apă la baie, folosește șervețelele antibacteriene din ghiozdan.
• Orice mizerie se aruncă la coș atunci când găsim unul.
• Mănâncă doar ceea ce primește de acasă (pachet pe care o să îl stabilim împreună în funcție de poftele lui). Are intoleranță la unele alimente și este mai bine să știm clar ce mănâncă, plus că sunt unele alimente, gen parizer, cremvuști și alte “minunății” pe care nu i le-am dat niciodată si intenționăm să rămânem aici cât mai mult timp posibil. Îi e poftă de ceva din ceea ce vede, rezolvăm după școală așa cum am făcut mereu, rămânând în spectrul alimentelor sănătoase sau cât mai aproape de sănătos.
• Există vreun conflict prin apropiere, merge mai departe și anunță un adult.
• Cineva l-a lovit/jignit anunță învățătoarea și apoi pe noi pentru a putea gestiona situația corespunzător.
• Stă pe lângă învățătoare și pe lângă colegi atunci când pleacă din clasă într-o altă zonă a școlii.
• După ce îl lăsăm la școală merge direct în clasă.
• Când îl luăm de la școală ne vedem în curtea școlii în locul nostru “secret” pe care l-am ales împreună (mai departe de uși pentru că acolo se creează cea mai mare nebunie).
• Înainte să plece de la școală, să facă un mic inventar al lucrurilor cu care a venit și să se asigure că le are pe toate. Mie mi s-a întâmplat, în clasa a 3-a, să plec fără ghiozdan de la școală, deși am fost de mică organizată și atentă, însă atunci eram pe pilot automat și am omis partea cu luatul ghiozdanului.
• Găsește un obiect care nu îi aparține, îl dă învățătoarei sau nouă.
• Dacă se pierde de învățătoare/colegi, nu iese din incinta școlii, ci se duce la un agent de pază, își spune numele și numele învățătoarei ca să poată fi dus înapoi.

Toate aceste reguli au venit luând în considerare și ceea ce știm despre școală și în urma discuției cu învățătoarea. Sunt sigură că pe parcurs unele vor dispărea și vor lăsa locul altora.

Voi cum i-ați pregătit pe micii școlari pentru noua aventură?

Laura, mamă de doi

 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Prima zi din cei 13 ani de școală

Copiii au nevoie de adulți care să nu renunțe la ei

În loc de ”Cum a fost la grădiniță?”
 

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.