Aseara am trait un moment pe care pot spune cu mana pe inima ca nu il voi uita vreodata. Stateam in pat si citeam cand m-am trezit cu Alex langa mine. Venise sa vada ce face surioara: “Bebita, dormi? Te iubesc! Mi-e dor de tine si abia astept sa ma joc cu tine…”. M-a pupat pe burta, gest pe care il face de cateva zile, mi-a zambit si s-a cuibarit langa mine. Nu mi se intampla foarte des sa raman fara cuvinte, dar cumva el pare sa stie exact cum sa ma lase muta de uimire, cu inima umflata ca un balon ce sta sa plesneasca si topita de drag.
Pun la pastrare aici dovezi ale talentului si maiestriei lui de a ma topi cu minim efort si am sa ma intorc mereu la randurile astea, mai ales atunci cand voi avea nevoie de un reminder pentru cat de frumoasa este viata si cat de mult conteaza lucrurile marunte.
Ma topesc de drag atunci cand:
- imi zambeste
- intra in casa si ma imbratiseaza
- imi spune sa fiu mai vesela
- intelege ca in saptamanile astea sunt cam scoasa din uz si trebuie sa stau linistita
- dimineata vine si mangaie burta si ii da Sarei buna dimineata, iar ea il rasplateste cu cate o macarena in spatiul stramt in care sta ascunsa
- rade in somn – imi aduc aminte si acum prima data cand a facut asta
- imi spune din senin ca sunt frumoasa
- ma alinta seara la culcare: “Noapte buna, gandac mirositor!”
- se alinta si ma roaga sa il ajut cu lucruri pe care e capabil sa le faca singur
- insista sa ne arate ca e baiat mare si independent
- ma tine de mana in timp ce ne plimbam
- ma cheama sa citim povestea de seara impreuna
- imi ofera cate o floare cu o mandrie ce greu poate fi exprimata in cuvinte
- se ofera sa ma ajute la ce e de facut prin casa
- ma roaga sa il mangai
- vine sa isi ceara iertare imediat ce a facut ceva ce nu trebuia
- ma intreaba cat mai e pana se naste surioara lui
- cere sa vina la medic cu mine sa o vada pe Sara la ecograf si asteapta cu rabdare sa ne vina randul
- il vad cat de tare se poate bucura de zapada
- imi cere sa citim conversatiile puse la pastrare
- ma prinde de fata si ma trage spre el sa il smotocesc
- imi cere sa construim impreuna
- ma ia in brate din senin
- imi atrage atentia ca nu am voie sa ma aplec
- doarme linistit si ma uit la el
- canta
- ma bate la un joc si ma linisteste ca voi castiga si eu poate data viitoare
- imi arata cat poate fi de intelegator
- cere sa se joace cu tati jocurile lor speciale
- rade in hohote
- vine in patul nostru dimineata cu perna si cu patura si se cuibareste langa noi
- face glume
- imi spune ca nu vrea sa imbatranim niciodata
Simt ca si bebelina ii va calca pe urme si va veni cu superputerile ei de ultima generatie la capitolul topit parinti si nici pe al meu sot nu il vad bine. :) A luat si ea un start bun si isi incearca farmecele pe noi cand:
- ma provoaca la “discutii” in toiul noptii cand ea are chef de facut tumbe in burta si eu as mai si dormi
- ne raspunde cu cate un sut prietenos cand ne aude vocile
- imi raspunde la atingeri
- sughite minute in sir
- se pune pe “dansat” atunci cand aude muzica
Si astea sunt doar cateva exemple. De fapt, daca stau sa ma gandesc putin as putea spune ca starea mea de agregare e una mai tot timpul topita… Si imi place asa!
Imi imaginez ca fiecare copil stie exact cum sa atinga corzile sensibile ale parintilor. Deci…voi cat sunteti de topiti?
You might also like
Leave A Reply