Despre cat de nepregatita am fost pentru aparitia lui Alex v-am povestit deja.

Cele 12 luni de stat acasa ai trecut cat ai zice “peste”…daca nu tin cont de noptile nedormite, icter, furia laptelui, plimbat copilul zeci de minute in brate ca sa adoarma, erupti dentare si altele. 🙂

Urma sa ma intorc la servici in iulie, asa ca din mai, de cand am gasit-o pe prima bona a lui Alex, am inceput sa ma pregatesc pentru marea revenire in lumea adultilor.

Ce-i drept, iubindu-mi meseria si stiind ce inseamna din punct de vedere al readaptarii ruperea totala de job, am avut laptopul acasa si din cand in cand ma puneam la curent cu ce se intampla la birou.

Mi-era dor de dialoguri lungi si semnificative cu oameni mari. Sa pot intelege fara efort ce imi spun, sa nu ma simt singura, sa revin la colegii mei, la cursuri.

Dar imi era teama de cum va reactiona Alex la lipsa mea timp de 9 ore si putin. Stiam ca e pe maini bune, dar stiam si ca, la inceput cel putin, voi fi mereu cu gandul la el: daca e bine, daca mananca, daca doarme, daca plange.

Pe 25 iulie 2012 m-am intors la birou. Mai erau fix 2 zile pana piticul implinea 1 an. Prima zi a trecut foarte repede. Munca putina, dar raspuns la aceleasi intrebari despre cum sunt, cum e Alex, cu cine sta, unde am gasit bona, etc. de multe, multe ori. Era periculos sa ma intrebi de copil pentru ca nu ma mai opream. 🙂

Nu imi aduc aminte daca am sunat acasa sau nu, dar sigur as fi vrut sa o fac. Nu pentru ca nu aveam incredere ca ar fi bine, ci pentru ca imi era dor de el. Cel mai greu mi-a fost sa nu stiu ce face minut cu minut. Pur si simplu. Nici nu voiam sa tot sun acasa sa stresez bona degeaba.

A doua zi m-am scufundat in excel-urile cu programarile de training. Nu am simtit ca am fost plecata 1 an decat in momentul in care am deschis fisierul cu numele colegilor si mi-am dat seama cati oameni noi erau in departament. Noroc cu Intranet-ul unde apare toata lumea, cu poza cu tot!

A 3-a zi mi-am luat liber. Doar era prima zi de nastere a lui Alex si nici nu se punea problema sa nu o petrecem impreuna.

Iar apoi a venit weekend-ul, asa ca pot spune ca am avut o tranzitie relativ lina si usoara. Cu toate astea, se pare ca experienta m-a marcat suficient pentru ca azi imi amintesc zilele destul de detaliat.

E randul vostru mamici. Voi aveti/ati avut temeri legate de intoarcerea la munca?

Ilustratie: #Glumita