Suntem 3 frati – eu sunt singura fata, iar la varsta conduc detasat, cu 5 si respectiv 7 ani.

In copilarie nu imi aduc aminte sa fi avut prea multe zile fara certuri, fie ele si banale. Motivele erau foarte diverse. Variau de la cine in ce ordine sta la calculator, cat timp, cine are dreptate (indiferent de subiect 🙂 ), la ce sa ne uitam la televizor, ce sa construim din Lego si pana la impatirea jucariilor.

Insa un prilej sigur de cearta era egalitatea…cand venea vorba de impartit mancarea. Ca sa fie evitate conflictele, procesul era observat cu atentie maxima de careva dintre noi 3, insa cei mai aprigi erau baietii. Totul se numara pe principiul “unul mie, unul tie, unul lui”. Si cand spun tot…chiar vorbesc serios: pufuletii, sticks-urile, patratelele de ciocolata, porumbul fiert, caisele, covrigii, cornurile, chiftelele, snitelele…tot! Iar sucurile trebuiau puse in pahare identice, umplute fix pana la acelasi nivel.

Chiar si in prezent ne mai trezim ca, fara sa ne dam seama, numaram cate bucati de carne ii revine fiecaruia…

Cu toate astea, oricat de greu le era parintilor sau bunicilor care incercau sa instaureze pacea intre noi, avem foarte multe amintiri frumoase, de o veselie care de multe ori culmina cu cate o criza zdravana de ras.

Si oricate neintelegeri am fi avut (si mai avem din cand in cand) suntem foarte apropiati, ne sarim in ajutor si incercam sa ne intalnim cat mai des.

Daca am atins niste puncte sensibile legate de conflictele intre frati sau intre copii in general, daca iti suna cunoscut, poate treci pe la conferinta Uraniei Cremene – “Cum gestionam conflictele intre frati, surori si alti copii” – pe 13 mai la Capital Plaza.

Parintilor nostri le-ar fi placut sa aiba astfel de oportunitati acum vreo 20-25 de ani 😀