V-am mai povestit ca noua ne place sa ne jucam de-a v-ati ascunselea. Ma rog, ii place lui Alex si noi ne adaptam. De fapt, cred ca facem o treaba foarte buna cand vine vorba de adaptat la regulile noi care par sa se schimbe saptamanal.

Sa va explic cum decurge treaba cu ascunsul la noi in perioada asta:

– Mami! Eu ma ascund si tu ma cauti, da?

– OK. Fugi sa te ascunzi.

– Staaai mami, sa iti zic cum facem.

– Asa, spune-mi.

– Eu ma duc in dormitor si ma bag sub patura. Si tu vii si zici: “Unde e Alex? Ia sa stau eu aici pe pat.” Si te culci pe mine si apoi zici “Cred ca o sa ma culc putin pana vine Alex.”

– Am inteles. Si apoi?

– Si te culci pe mine si zici: “Ce somn mi s-a facut! E cam tare perna asta. Ia sa o aranjez…” si imi faci asa ca un masaj. Intelegi?

– Da. Si ma culc la loc pe tine?

– Da. Si eu o sa ma misc si tu strigi: “Aoleu! Se misca perna!” Si te sperii. Si apoi ies de sub patura si strig: “Aici eram!”

Na…Atata timp cat instructiunile sunt urmate succesul jocului e garantat. La fel si incantarea copilului.

E atat de important sa ne jucam cu copiii dupa regulile lor. Sa ii lasam pe ei sa conduca, iar noi, eventual, sa fim si stangaci in ceea ce facem. In afara de faptul ca se distreaza pe cinste, capata si incredere in sine si curaj sa isi spuna ideile si sa le puna in practica.

Mi-ar placea sa imi povestiti dupa ce reguli impuse de copii va jucati acasa. 🙂